SERMAIA, sermaiale, s. f. (Înv.) Capital; fond (de bani). [Var.: sermea, sirmaia s. f.] – Din tc. sermāye.

sermaia sf [At: NECULCE, L. 257 / P: ~ma-ia / V: ~mea, sărmeia, sir~, sirmea, sirmia, sâr~ / Pl: ~le / E: tc sermaye] (Înv) 1 Capital (1). 2 Fond (de bani). 3 (Pex) Proprietate. 4 (Pex) Avere (4).

SERMAIA, sermaiale, s. f. (Turcism înv.) Capital; fond (de bani). [Var.: sermea, sirmaia s. f.] – Din tc. sermāye.

SERMAIA, sermaiale, s. f. (Turcism învechit; și în forma sirmaia) Capital; fond. Piratul aflase că corabia avea sirmaia de o sută de mii de lei pentru cumpărături de grîu. GHICA, S. 407. – Variante: sirmaia, sermia (PANN, P. V. II 70) s. f.

sermaià f. capital: pungă turcească și în ea sermaia nemțească PANN. [Turc. SERMAYÈ].

sermaĭá f. (turc. sermaĭé, pers. sermaĭe, d. ser, cap, și maĭe, banĭ, fondurĭ; bg. sîrb. sermiĭa, ngr. sermegés. V. ser-dar). Vechĭ. Capital (banĭ). – Și sirmaĭa și sirmea.

sărmeia sf vz sermaia

sârmaia sf vz sermaia

sermea sf vz sermaia

sirmaia sf vz sermaia

sirmea sf vz sermaia

sirmia sf vz sermaia

SERMIA s. f. v. sermaia.

sirmaĭá, V. sermaĭa.

sirmeá, V. sermaĭa.

sermaia (înv.) s. f., art. sermaiaua, g.-d. art. sermaialei; pl. sermaiale

sermaia (înv.) s. f., art. sermaiaua, g.-d. art. sermaialei; pl. sermaiale, art. sermaialele

sermaia s. f. (sil. -ma-ia), art. sermaiaua, g.-d. art. sermaialei; pl. sermaiale

SERMAIA s. v. capital, fond, mijloc, resursă.

sermaia s. v. CAPITAL. FOND. MIJLOC. RESURSĂ.

sermaia (-iale), s. f. – Capital, afacere. Tc. sermaye (Tiktin). Sec. XVIII, înv.