strepede sm [At: ANON. CAR. / V: (reg) strap~, ~eapăd, ~eapăț, ~reped, ~pez, ~pide, ~pizi, treped, trepid / Pl: ~ezi / E: alb shtrep] (Ent) 1 (Reg) Larvă care trăiește în brânză, în slănină, în făină, în boabele de grâu etc. Vz carete, câșiță, codaț. 2 Vierme care se dezvoltă în oțet sau în laptele înăcrit. 3 (Ban; Trs) Molie (Tinea pellionella). 4 Arahnidă care trăiește în brânză, în pastramă și în alte alimente (Tyroglyphus siro). 5 (Reg) Viermănar (Sarcophaga carnaria). 6 „Viermele din cireașă”.

STREPEDE, strepezi, s. m. 1. Numele unor larve care se găsesc în brînză (v. cîșiță), în slănină sau în grăunțele de grîu (v. gărgăriță). 2. Arahnidă care trăiește în brînză, în pastramă și în alte alimente (Tirogliphus siro).

STREPEDE ~zi m. Larvă care trăiește în unele alimente (brânză, slănină, pastramă etc.). /cf. alb. shtrep

strepede m. vierme ce se face mai ales în oțet. [Cf. albanez ȘTREP, vierme].

strépede m., pl. zĭ (cp. cu lat. tripidus, tremurător, agitat, ca répede din rápidus. Cp. și cu alb. štrep, strepede). Vest. Un fel de verme (larvă) care se face în brînză orĭ în slănină (phióphila cásei și dermestes lardarius). – În Bz. și strapézĭ (pl.): Bună-ĭ brînza cu strapizĭ: Cum mănîncĭ, și verșĭ (P. P.). Se numește și cîșiță. Cp. cu repede, s. m.

strapede sm vz strepede

streapăd sf vz strepede

streapăț sf vz strepede

streped² sm vz strepede

strepez sm vz strepede

strepide sm vz strepede

strepizi smp vz strepede

strapéde, -pézĭ V. strepede.

STREPEDE s. (ENTOM.) câșiță, (Munt.) carete, (Transilv. și Bucov.) codaț. (~ este o larvă care se dezvoltă în brânza alterată.)

STREPEDE s. (ENTOM.) cîșiță, (Munt.) carete, (Transilv. și Bucov.) codaț. (~ este o larvă care se dezvoltă în brînza alterată.)

strepede (-zi), s. m. – Vierme de brînză, larva de la Piophila casei. – Megl. strépii. Origine incertă. Pare un der. din lat. trĕpĭdus, cf. treapăd (Tiktin). Este de presupus că pl. strepezi ar fi dus la un sing. analogic *strepeză, de la care, prin regresiune, s-ar putea explica rezultatul din megl. și alb. štrep, considerîndu-se -ză drept suf. Semantic, se explică prin ideea de mîncărime sau de mișcare agitată. – Der. din sl. črŭvĭ „vierme” (Cihac, II, 373), direct sau prin intermediul alb., nu este posibilă. Cf. Byck-Graur 26; Rosetti, II, 122.

strepede, strepezi, s.m. – Vierme de brânză; codaț. ♦ (onom.) Strepede, Strepedea, nume de familie (34 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Cuv. autohton (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu), cf. alb. shtrep „vierme”, cu o formă veche, reconstituită, *strepez (cu pl. strepezi), din rad. i.-e. *serp-, *srp- „a se târi” (Russu, 1970: 198); din alb. shtrep (MDA).