STRĂVEDEA, străvăd, vb. II. Refl. A-și vedea (neclar) propria imagine (în oglindă, în apă) sau a lăsa să i se vadă imaginea (printr-un corp¹ străveziu). ♦ Tranz. (Rar) A vedea ceva în mod neclar; a întrezări. Refl. pas. Luna se străvede printre nori. [Var.: (reg.) strevedea vb. II] – Pref. stră- + vedea.

străvedea [At: VLAHUȚĂ, S. A. II, 10 / V: ~rev~ / Pzi: străvăd / E: stră- + vedea] 1-2 vtr A vedea sau a fi văzut vag, neclar (ca) printr-un obiect transparent Si: a (se) întrevedea, a (se) întrezări V transpărea. 3-4 vtr (Rar; pex) A (se) oglindi. 5 vt (Nob) A face să devină transparent.

STRĂVEDEA, străvăd, vb. II. Refl. A-și vedea (neclar) propria imagine (în oglindă, în apă) sau a lăsa să i se vadă imaginea (printr-un corp străveziu). ♦ Tranz. (Rar) A vedea ceva în mod neclar; a întrezări. ◊ Refl. pas. Luna se străvede printre nori. [Var.: (reg.) strevedea vb. II] – Stră- + vedea.

STRĂVEDEA, străvăd, vb. II. Refl. A-și vedea (neclar) propria imagine (în oglindă, în apă); a lăsa să i se vadă imaginea de către altcineva (printr-un corp străveziu). Ceasuri întregi ne minunam din drum De bradul ce se străvedea prin geamuri. BENIUC, V. 36. [Magii] pluteau pe punți înguste, se străvedeau în ape Mai albi și mai eterici, imateriali aproape. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 34. ◊ Fig. Nu știa nimeni din afară cît de săraci sînt și cît de puțini sînt. Dar se străvedeau căldura inimii și îndîrjirea voinții. PAS, Z. II 39. Cerbul miraculos și vînătorul pocăit [din tabloul lui Dürer] produc contrast, prin pozele lor, în care se străvăd simțiminte adînci. ODOBESCU, S. III 59. ♦ Tranz. (Rar) A vedea ceva în mod neclar; a întrezări. [Baba] se dete aproape de mine și, străvăzîndu-mă ca printr-o zare de sită deasă, îmi cuprinse gîtul. VLAHUȚĂ, N. 124. ◊ Fig. Tristețea mea străvede printre arbori zarea. ARGHEZI, V. 17.

A STRĂVEDEA străvăd tranz. rar (obiecte, ființe) A vedea foarte vag (din cauza depărtării, a întunericului etc.); a zări printre alte elemente; a întrevedea; a întrezări. /stră- + a vedea

A SE STRĂVEDEA mă străvăd intranz. rar 1) A se vedea neclar (prin ceață, printre nori etc.). ◊ Slab de se străvede se zice despre cineva care este foarte slab. 2) fig. A se face văzut; a ieși la iveală; a se vădi; a se releva. /stră- + a vedea

străvedeà v. a se vedea prin.

strevedea v vz străvedea

străvăd (mă), -văzút, a -vedeá v. refl. (stră- și văd). Mă văd pin ceva transparent saŭ translucid: soarele se străvede pintre norĭ (Al.).

străvedea (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă străvăd, 2 sg. te străvezi, 3 sg. se străvede, 3 pl. se străvăd, perf. s. 1 sg. mă străvăzui, m.m.c.p. 1 pl. ne străvăzuserăm; conj. prez. 1 sg. să mă străvăd, 3 să se străvadă; imper. 2 sg. afirm. străvezi-te; ger. străvăzându-mă; part. străvăzut

!străvedea (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se străvede, 1 pl. ne străvedem; conj. prez. 3 să se străvadă; ger. străvăzându-se; part. străvăzut

străvedea vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străvăd, 1 pl. străvedem; conj. prez. 3 sg. și pl. străvadă

STRĂVEDEA vb. v. întrevedea, întrezări, oglindi, proiecta, răsfrânge, reflecta, transpărea.

străvedea vb. v. ÎNTREVEDEA. ÎNTREZĂRI. OGLINDI. PROIECTA. RĂSFRÎNGE. REFLECTA. TRANSPĂREA.