opțiuni
  • info

12 definiții pentru superpune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPERPUNE, superpun, vb. III. Tranz. (Înv.) A suprapune. – Super1- + pune (după fr. superposer).

superpune vtr [At: FILIMON, O. I, 200 / Pzi: ~pun / E: super- + pune cf fr superposer] 1-2 (Înv) A suprapune (2).

SUPERPUNE, superpun, vb. III. Tranz. (Înv.) A suprapune. – Super- + pune (după fr. superposer).

SUPERPUNE, superpun, vb. III. Tranz. (Învechit) A suprapune. Luă o coală de hîrtie și se puse a scrie acea scrisoare complicată care... superpunea în două-trei caturi diferitele litere ale unui cuvînt. FILIMON, C. 179.

superpune v. a pune un lucru peste altul.

*superpún, V. suprapun.

*suprapún și superpún, -pús, a -púne v. tr. (supra- saŭ super- și pun; lat. super- și supra-pónere; fr. superposer). Pun unu peste altu: a suprapune gologanĭ, straturĭ suprapuse.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

superpune (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. superpun, 2 sg. superpui, 3 sg. superpune, perf. s. 1 sg. superpusei, 1 pl. superpuserăm, m.m.c.p. 1 pl. superpuseserăm; conj. prez. 1 sg. să superpun, 3 să superpună; ger. superpunând; part. superpus

superpune (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. superpun, 2 sg. superpui, 1 pl. superpunem; conj. prez. 3 să superpună; ger. superpunând; part. superpus

superpune vb. pune

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUPERPUNE vb. v. suprapune.

superpune vb. v. SUPRAPUNE.

Intrare: superpune
verb (VT637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • superpune
  • superpunere
  • superpus
  • superpusu‑
  • superpunând
  • superpunându‑
 singular plural
  • superpune
  • superpuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • superpun
 (să)
  • superpun
  • superpuneam
  • superpusei
  • superpusesem
a II-a (tu)
  • superpui
 (să)
  • superpui
  • superpuneai
  • superpuseși
  • superpuseseși
a III-a (el, ea)
  • superpune
 (să)
  • superpună
  • superpuie
  • superpunea
  • superpuse
  • superpusese
plural I (noi)
  • superpunem
 (să)
  • superpunem
  • superpuneam
  • superpuserăm
  • superpuseserăm
  • superpusesem
a II-a (voi)
  • superpuneți
 (să)
  • superpuneți
  • superpuneați
  • superpuserăți
  • superpuseserăți
  • superpuseseți
a III-a (ei, ele)
  • superpun
 (să)
  • superpună
  • superpuie
  • superpuneau
  • superpuseră
  • superpuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

superpune, superpunverb

  • 1. învechit Suprapune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: suprapune
    • format_quote Luă o coală de hîrtie și se puse a scrie acea scrisoare complicată care... superpunea în două-trei caturi diferitele litere ale unui cuvînt. FILIMON, C. 179. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.