2 definiții pentru supracomandă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
supracomandă sf [At: ASACHI, S. L. II, 102 / Pl: ~menzi / E: supra1- + comandă] (Mil; îvr) Comandă (4) supremă.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
supracomandă, supracomenzi, s.f. (înv.) comandă supremă (în armată).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: supracomandă
supracomandă substantiv feminin
| substantiv feminin (F67) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||