6 definiții pentru sărăcel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sărăcel, ~ea a [At: I. GOLESCU, C. / V: sălicel / Pl: ~ei, ~e / E: sărac + -el, -ea] 1-2 (Reg; șhp) (Destul de) sărac (7).
sălicel, ~ea a vz sărăcel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sara(n)gèle n. pl. 1. od. la Turci, cea mai veche cavalerie turcească (înlocuită mai târziu cu spahii); 2. la Români, corp de călăreți neregulați (românizat în sărăcei): cu catane sarangele care poartă slujbe grele POP. [Turc. SARYDJA, lit. cei galbeni, după culoarea hainelor și a steagului lor].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sărăcei m. pl. od. corp de călăreți în număr de 500 cari, împreună cu scutelnicii, formau călărimea Bucureștilor sub căpitanul spătăriei: sărăcei, scutelnici, ageri călăreți BOL. [Formă românizată din saragele].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SĂRĂCEL adj., s. v. sărăcuț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sărăcel adj., s. v. SĂRĂCUȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A69) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||