tohoc sn [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) taoc, tăoc, tih~, tohac, tooc, torh~, troonoc, tuh~ (Pl: -uri), tuoc (Pl: ~uri), tuonoc / Pl: ~oace / E: ns cf trohot] 1 (Reg) Resturi amestecate de paie, fân, coceni, nuiele etc. 2 (Reg) Gunoi provenit de la măturat sau de la treierat, amestecat cu țărână. 3 (Reg) Grâu de calitatea a doua. 4 (Reg) Lână măruntă, de calitate inferioară, care cade la scărmănat. 5 (Olt; Mun) Amestec de lucruri mărunte. 6 (Reg; îf tihoc) Noroi. 7 (Reg; îaf) Murdărie.

taoc sm vz tohoc

tăoc sm vz tohoc

tihoc sn vz tohoc

tohac sn vz tohoc

tooc sns vz tohoc

torhoc² sn vz tohoc

troonoc sn vz tohoc

tuhoc sn vz tohoc

tuoc sn vz tohoc

tuonoc sn vz tohoc

tohác, tohóc, V. tuoc.

troonóc, V. tuhoc.

tu(h)óc n., pl. urĭ (cp. cu trohot). Ban. Olt. Zoană, gozurĭ, rămășiță, gunoĭ de la treĭerat orĭ de la măturat, trohot, vreascurĭ putrezite și buruĭene care se pun pe gardurile de nuĭele. – Și tohóc (Izv. Sept. 1923, 22), tohác (Hațeg. Vicĭu), tuonóc și troonóc (Tel, Rev. I. Crg. 9, 126) și torhóc (Univ. 12, 12, 38; 9, 1).

tuóc, tuonóc, V. tuhoc.

tohoc, tohoace, s.n. (reg.) resturi de paie, fân, coceni; gunoi măturat la treierat. 2. noroi, murdărie.