5 definiții pentru transige
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
transige vi [At: COSTINESCU / Pzi: ~sig / E: fr transiger] (Înv) 1 A aplana un conflict prin concesii reciproce. 2 (Jur) A pune capăt unui proces sau a-l evita printr-o tranzacție.
TRANSIGE vb. III. intr. (Rar) A aplana un conflict prin concesii reciproce, a ajunge la un compromis. [P.i. transig. / < fr. transiger, it., lat. transigere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRANSIGE vb. intr. a aplana un conflict prin concesii reciproce, a ajunge la un compromis. ◊ (jur.) a pune capăt unui proces. (< fr. transiger, lat. transigere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*transíg, -ís (inuz.), a -íge v. intr. (lat. tráns-igo, -ígere, -áctum, d. trans, dincolo, și ágere, a mîna. V. transacțiune). Fac o transacțiune, mă înțeleg fără proces. Fig. Fac concesiunĭ unde n’ar trebui: cine-ĭ gentilom să nu transigă cu onoarea!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
transige vb., ind. prez. 1 sg. transig, 3 sg. transige
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| verb (V664) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
| — |
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
| — | — | |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
| — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
| — | — | ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
| — | — | |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
| — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
| — | — | ||
transige, transigverb
- 1. A aplana un conflict prin concesii reciproce, a ajunge la un compromis. DN
- 1.1. A pune capăt unui proces. MDN '00
-
etimologie:
- transiger DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.