tresălta vi [At: FILIMON, O. I. 107 / V: (reg) trăs~ / Pzi: ~salt / E: fr tressauter (după sălta)] 1-3 A tresări (1, 5-6).

TRESĂLTA, tresalt, vb. I. Intranz. A tresări (sau a da impresia că tresare) de bucurie; a fremăta. Nadina tresălta de bucurie. REBREANU, R. I 214. Iar dacă un Văcărescu ar mai trăi acum, cît n-ar tresălta el de bucurie. MACEDONSKI, O. IV 128. ◊ Fig. Și-n fiecare inimă tresaltă, Și-n fiecare inimă răsună Un clopot limpede, o veste bună. TULBURE, V. R. 15. Și văd aici în juru-mi cum tresaltă Izvoarele-nceputurilor sfinte. BENIUC, V. 7. Versul poate să-ți tresalte ca izvorul de curat, Căci întrînsul s-oglindește cerul clar, netulburat. EFTIMIU, Î. 174.

TRESĂLTA vb. I. intr. A tresări, a vibra de emoție, de bucurie; a fremăta. [P.i. tresalt. / după fr. tressauter].

TRESĂLTA vb. intr. a tresări, a vibra de emoție, de bucurie; a fremăta. (după fr. tressauter)

A TRESĂLTA tresalt intranz. A avea o mișcare involuntară spontană (din cauza unei emoții pozitive puternice). ~ de bucurie. /<fr. tressauter

trăsălta v vz tresălta

tresaltà v. 1. a tresări des; 2. (de lucruri) a simți o sguduire sau vibrațiune. [V. tresărì].

tresált, a -săltá v. intr. (lat. *trans-saltare. V. salt). Tresar (de bucurie).

tresălta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tresalt, 2 sg. tresalți, 3 tresaltă; conj. prez. 1 sg. să tresalt, 3 să tresalte; imper. 2 sg. afirm. tresaltă

tresălta (a ~) vb., ind. prez. 3 tresaltă

tresălta vb., ind. prez. 1 sg. tresalt, 3 sg. și pl. tresaltă

TRESĂLTA vb. 1. a fremăta, a se înfiora, a palpita, a tresări, a vibra. (~ de emoție.) 2. (fig.) a sălta. (Îi ~ inima de bucurie.)

TRESĂLTA vb. 1. a fremăta, a se înfiora, a palpita, a tresări, a vibra. (~ de emoție.) 2. (fig.) a sălta. (Îi ~ inima de bucurie.)