opțiuni
  • info

13 definiții pentru tăbâltoc (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBÂLTOC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Săculeț. 2. S. m. Om scund și îndesat. [Var.: tăbultoc s. m.] – Cf. ucr. taboleć.

TĂBÂLTOC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. 1. S. n. (Reg.) Săculeț. 2. S. m. Om scund și îndesat. [Var.: tăbultoc s. m.] – Cf. ucr. taboleć.

TĂBÂLTOC1 ~oace n. Sac umplut numai pe jumătate pentru a putea fi dus în spate. /cf. sl. tobolici

TĂBÎLTOC, tăbîltoace, s. n. (Mold.) Sac mic (care se umple numai pe jumătate pentru a putea fi cărat în spinare). Mușteriii mei cu tăbîltoacele, cinstiților drumeți, se adună mai pe sară. SADOVEANU, N. P. 141. – Variantă: tăbultoc (SADOVEANU, F. J. 434) s. n.

TĂBULTOC1 s. n. v. tăbîltoc.

TĂBÎLTOC, tăbîltoace, s. n. (Reg.) Săculeț. – Comp. ucr. tobolec.

tăbîltóc, V. tăbultoc.

tăbultóc n., pl. oace (dim. d. tăbol, format într’o limbă slavă din care a fost luat). Est. Tăbuĭeț. – Și tăbîltoc, tobîltoc, tobultoc și tomultoc. În Neam. Rom. Pop. 6, 716: tăbăltuc (tăgîrță).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tăbâltoc2 (săculeț) (reg.) s. n., pl. tăbâltoace

tăbâltoc2 (săculeț) (reg.) s. n., pl. tăbâltoace

tăbâltoc (săculeț) s. n., pl. tăbâltoace

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂBÂLTOC s. v. săculeț, săcușor.

tăbîltoc s. v. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR.

Intrare: tăbâltoc (s.n.)
tăbâltoc2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbâltoc
  • tăbâltocul
  • tăbâltocu‑
plural
  • tăbâltoace
  • tăbâltoacele
genitiv-dativ singular
  • tăbâltoc
  • tăbâltocului
plural
  • tăbâltoace
  • tăbâltoacelor
vocativ singular —
plural —
tăbultoc2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbultoc
  • tăbultocul
  • tăbultocu‑
plural
  • tăbultoace
  • tăbultoacele
genitiv-dativ singular
  • tăbultoc
  • tăbultocului
plural
  • tăbultoace
  • tăbultoacelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăbâltoc, tăbâltoacesubstantiv neutru

  • 1. regional Săculeț, săcușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: săculeț săcușor
    • format_quote Mușteriii mei cu tăbîltoacele, cinstiților drumeți, se adună mai pe sară. SADOVEANU, N. P. 141. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.