5 definiții pentru ukulele
Explicative DEX
ukulele sni [At: DN4 / P: iu-chei-lei-li / E: eg ukulele] Chitară mică cu patru coarde, originară din insulele Hawaii, folosită în formațiile de jazz.
UKULELE s.n. Chitară de dimensiuni reduse, cu patru coarde, originară din insulele Hawaii, folosită în formațiile de jaz din New Orleans. [< engl. ukulele < cuv. polinezian].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
UKULELE [IUKEILEILI] s. n. mică chitară cu patru coarde, originară din insulele Hawaii, folosită în formațiile de jaz. (< engl. ukulele)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
+ukulele s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Jargon
ukulele, ghitară* de mici dimensiuni, întâlnită în Hawaii, dar originară din Portugalia. Cu patru coarde, are acordajul (1-2): la, re, fa diez, la sau sol, do, mi, la. Pătrunde în anii ’20 în formațiile de dans amer. și europ. Corzile sunt călcate prin intermediul unor „degetare”, ceea ce are ca efect producerea unui timbru* metalic; la u. se cântă cu mult vibrato* și cu glissandi*.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N30) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ukulelesubstantiv neutru
- 1. Chitară de dimensiuni reduse, cu patru coarde, originară din insulele Hawaii, folosită în formațiile de jaz din New Orleans. DN
etimologie:
- ukulele (din cuvânt polinezian) DN