vlădică sm [At: PSALT. 129 / V: (îvp) vlădic, (înv) vladic, vlad~, vled~ / Pl: ~ici / G-D: ~căi, ~icii, ~icei, ~ichii / E: slv владыка] 1 (Înv) Persoană aflată la conducerea unui stat Si: cârmuitor (5), domnitor (1), stăpânitor. 2 (Îe) De la ~ până la opincă Din toate clasele sociale. 3 (Îae) Toți, fără nici o deosebire. 4 (Îvp) Arhiereu (1). 5 (Îvp; spc) Episcop¹ (3). 6 (Îvp; spc) Mitropolit. 7 (Îvp; pgn) Preot.

vlădică s.m. 1 (bis.; înv., pop.) Arhiereu; spec. episcop; mitropolit Norodul se grămădi în biserică. ..ca să vadă cum a s-o scoată la capăt bietul vlădică (C. NEGR.). 2 (înv.) Stăpînitor, domn, principe. Eu sînt vlădică sau boierin (DOC.) ◊ Expr. De la vlădică pînă la opincă = din toate clasele sociale; toți, fară nici o deosebire. Toate clasele acestui popor, de la vlădică pîn-la opincă, dau îndărăt (EMIN.). • pl. -ci. /<slav. владꙑка.

VLĂDICĂ, vlădici, s. m. Episcop. Pe vlădica Narcis mi-l închipuiam alb, c-o barbă mare, înalt, liniștit, trist. SADOVEANU, O. VII 201. De sila cui Să-mi placă tot ce-i place lui? Așa om nici vlădica nu-i, Și nu-i nici împăratul. COȘBUC, P. I 119. Și dascăli, și popi, și vlădici... se adunau la hramul bisericii din Humulești. CREANGĂ, A. 11. ◊ Expr. De la vlădică pînă la opincă v. opincă. ♦ (învechit) Stăpînitor, domn, principe. – Variantă: vlădic (COȘBUC, P. II 279) s. m.

VLĂDICĂ ~ci m. 1) înv. Persoană care domină; domnitor. 2) Episcop ortodox; arhiereu. [G.-D. vlădicii] /<sl. vladyka

vlădică m. episcop ortodox, arhiereu; dela vlădică până la opincă (locuțiune proverbială), dela rangul cel mai înalt până la cel mai de jos din ierarhia socială a trecutului. [Rus. VLADYKA, Domn (titlu onorific dat episcopilor)].

vlădícă m., pl. ĭ (vsl. vladyka, domn, duce, d. vlasti-vladon, a porunci, a guverna; rus. vladýka, domn și titlu onorific dat episcopilor; bg. sîrb. vladika. V. vladnic, oblăduĭesc). Vechĭ. Guvernator, principe. Dela vlădică pînă la opincă, dela domn pînă la țăran, tot poporu (V. isop). Azĭ. Fam. Episcop saŭ arhiereŭ. – Vechĭ și vlădic.

vladic sm vz vlădică

vladică sm vz vlădică

vlădic sm vz vlădică

vledică sm vz vlădică

VLĂDIC s. m. v. vlădică.

!vlădică (înv.; pop.) s. m., art. vlădica, g.-d. art. vlădicăi/vlădichii/lui vlădica; pl. vlădici

vlădică (înv.) s. m., g.-d. art. vlădicăi/vlădicii/vlădichii; pl. vlădici

vlădică s. m., g.-d. art. vlădicii/vlădichii/vlădicăi; pl. vlădici

VLĂDICĂ s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, episcop, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

vlădică s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. EPISCOP. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.