opțiuni
  • info

12 definiții pentru văpăia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂPĂIA vb. I v. văpăi.

VĂPĂIA, văpăiez, vb. I. Intranz. (Învechit) A arde cu flacără. Un foc de surcele văpăia pe vatră. ODOBESCU, S. I 153. Focuri de surcele De departe văpăiati. VĂCĂRESCU, P. 12. ◊ Fig. (În personificări) Tu lună! scînteiezi, Și prin desiș, în crînguri, ca flăcări văpăiezi. ODOBESCU, S. I 28. – Variantă: văpăi, văpăiesc, vb. IV.

VĂPĂI, pers. 3 văpăiește, vb. IV. Intranz. (Înv.) A arde cu văpăi. [Var.: văpăia vb. I] – Din văpaie.

văpaia v vz văpăi

văpăi vi [At: BIBLIA (1688), 452 /20 / V: ~a / Pzi: ~esc / E: văpaie] (Înv) 1 A arde cu flacără. 2 A lumina.

văpăi vb. IV. intr. (înv) 1 A arde cu flăcări. 2 A lumina. • prez.ind. pers. 3 -iește. /de la văpaie.

VĂPĂI, pers. 3 văpăiește, vb. IV. Intranz. (Înv.) A arde cu văpăi. – Din văpaie.

VĂPĂI vb. IV v. văpăia.

văpăì v. a scoate văpăi: un foc de surcele văpaia pe vatră OD.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!văpăia (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 văpăiază, imperf. 3 pl. văpăiau; conj. prez. 3 să văpăieze; ger. văpăind

văpăi / văpăia (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiește / văpăiază, imperf. 3 sg. văpăia; conj. prez. 3 să văpăiască / să văpăieze

văpăi/văpăia vb., ind. prez. 3 sg. văpăiește/ văpăiază, imperf. 3 sg. văpăia; conj. prez. 3 sg. și pl. văpăiască/văpăieze

Intrare: văpăia
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văpăia
  • văpăiere
  • văpăiat
  • văpăiatu‑
  • văpăind
  • văpăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • văpăiază
 (să)
  • văpăieze
  • văpăia
  • văpăie
  • văpăiase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • văpăiază
 (să)
  • văpăieze
  • văpăiau
  • văpăiară
  • văpăiaseră
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văpăi
  • văpăire
  • văpăit
  • văpăitu‑
  • văpăind
  • văpăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • văpăiește
 (să)
  • văpăiască
  • văpăia
  • văpăi
  • văpăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • văpăiesc
 (să)
  • văpăiască
  • văpăiau
  • văpăiră
  • văpăiseră
văpaia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

văpăiaverb

  • 1. învechit A arde cu văpăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un foc de surcele văpăia pe vatră. ODOBESCU, S. I 153. DLRLC
    • format_quote Focuri de surcele De departe văpăiau. VĂCĂRESCU, P. 12. DLRLC
    • format_quote figurat personificat Tu lună! scînteiezi, Și prin desiș, în crînguri, ca flăcări văpăiezi. ODOBESCU, S. I 28. DLRLC
etimologie:
  • văpaie DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.