VĂRSĂMÂNT, vărsăminte, s. n. Modalitate de stingere a obligației legale prin virarea unei sume de bani, efectuată de un agent economic sau de o instituție publică ori financiară; (concr.) sumă de bani astfel predată sau trecută la dispoziția cuiva. – Vărsa + suf. -ământ (după fr. versement).

vărsământ sn [At: I. PANȚU, PR. 4 / Pl: ~minte / E: vărsa + -mânt după fr versement] 1 Depunere a unei sume de bani la dispoziția cuiva, de obicei a statului, a unei întreprinderi sau a unei instituții, pe baza unei obligații legale. 2 (Pgn) Plată¹ a unei sume de bani. 3-4 (Ccr) Sumă de bani care constituie obiectul vărsământ (1-2).

VĂRSĂMÂNT, vărsăminte, s. n. Depunere a unei sume de bani la dispoziția cuiva (de obicei a statului), pe baza unei obligații legale; p. gener. plată a unei sume de bani. ♦ (Concr.) Sumă de bani care constituie obiectul acestei plăți sau depuneri. – Vărsa + suf. -ământ (după fr. versement).

VĂRSĂMÂNT s.n. Depunere a unei sume de bani la o instituție financiară. ♦ Plată a unei sume de bani. [Cf. fr. versement, it. versamento].

VĂRSĂMÂNT s. n. depunere a unei sume de bani la o instituție financiară. ◊ plată a unei sume de bani; suma de bani plătită. (după fr. versement)

VĂRSĂMÂNT ~inte n. Vărsare a unei sume de bani la bancă. /a vărsa + suf. ~mânt

vărsămînt s.n. (econ.) Predare, depunere a unei sume de bani la dispoziția cuiva, pe baza unei obligații legale. ♦ Gener. Plată a unei sume de bani. ♦ Concr. Sumă de bani astfel predată sau depusă la dispoziția cuiva. • pl. -inte. /vărsa + -mînt, după it. versamento, fr. versement.

VĂRSĂMÎNT, vărsăminte, s. n. Depunere a unei sume de bani la o instituție financiară; plată a unei sume de bani.

vărsămînt n., pl. inte (după fr. versement). Depunerea uneĭ sume de banĭ la o casierie, la o bancă.

vărsământ s. n., pl. vărsăminte

vărsământ s. n., pl. vărsăminte

vărsământ s. n., pl. vărsăminte

vărsămînt, pl. vărsăminte