WIDIA s. f. Material^[1] dur obținut din carburi metalice (de wolfram și titan), folosit la acoperirea pieselor supuse uzurii, mai ales a tăișurilor sculelor de așchiere a metalelor. – Din fr. widia. corectat(ă)

widia si [At: LTR² / P: vidia / E: ger widia cf wie Diamant „ca diamantul”] Metal dur, obținut din carburi metalice (de wolfram și titan), folosit la acoperirea pieselor supuse uzurii, mai ales a tăișurilor instrumentelor de așchiere a metalelor.

widia s.f. (chim.) 1 Carbură de wolfram cu 6-13% cobalt, cu duritate foarte mare, utilizată la confecționarea instrumentelor de perforare, la acoperirea pieselor supuse uzurii, mai ales a tăișurilor sculelor de așchiere a metalelor. ♦ (și, adj., oțel widia) Oțel care are în compoziție această carbură. ◊ (adj.) Glonț widia = proiectil puternic care are miezul dintr-un astfel de oțel. Plăcuță widia = plăcuță metalică ce conține această carbură. • /<fr. widia, germ. Widia <wie Dia[mant] „ca diamantul”.

WIDIA s. f. Metal dur obținut din carburi metalice (de wolfram și titan), folosit la acoperirea pieselor supuse uzurii, mai ales a tăișurilor sculelor de așchiere a metalelor. – Din fr. widia.

WIDIA s. f. Carbură de tungsten foarte dură, folosită la armarea pieselor supuse uzurii, mai ales a tăișurilor sculelor de așchiere a metalelor. [Pr.: vidia]

WIDIA s.f. Carbură de tungsten foarte dură, folosită la armarea pieselor supuse uzurii, în special a tăișurilor sculelor de așchiere a metalelor. [Pron. vi-di-a. / < germ. Widia, cf. wie Diamant – ca diamantul].

WIDIA s. f. carbură de tungsten și titan, foarte dură, folosită la fabricarea cuțitelor de strung și a altor scule de așchiere a metalelor. (< fr. widia)

WIDIA f. Metal dur obținut din carburi metalice (de wolfram și titan), folosit la acoperirea pieselor supuse uzurii. /< germ. Widia, fr. widia

widia (desp. -di-a) s. f., g.-d. widiei (desp. -di-ei)

widia (-di-a) s. f., g.-d. widiei (-di-ei)

widia s.f. (sil. -di-a), g.-d. art. widiei (sil. -di-ei)