ZĂVEAZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță [Pl. și: zăvezi] – Din sl. zavĕsa.

zăvează sf [At: CORESI, EV. 36 / V: (rar) zavaz sn, (înv) ~vasă, zacheză, zaveasă, zaveză, (reg) ~adă, ~zdă, zaveazdă, ~vadă, ~vastă, ~vastră, ~vatră, zavatră, ~voadă, zaveadă, zaveză, săvadă, azăvadă / Pl: ~ezi, ~eze / E: vsl завеаза] 1 (Înv) Draperie (la ușa bisericilor). 2 (Înv; pex) Perdea. 3 (Reg) Covor care se pune pe perete Si: scoarță. 4 (Reg; îf zăvadă) Fotă (3). 5 (Rar; csnp; îf zavaz) „Haină femeiască”. 6 (Rar; csnp; îf zavaz) Fața de la haină. 7 (Îvp) Gard din trestie legată pe pari orizontali construit la stână sau pe câmp pentru a servi drept adăpost contra vântului. 8 (Reg) Adăpost (1) (pe câmp). 9 (Reg; îf zavatră) Loc unde se adună seara lucrătorii din pădure. 10 (Reg) Colibă a ciobanului la stână. 11 (Reg; îf zăvoadă) Agățătoare în care ciobanii pun hainele și rufele la uscat Si: (reg) zăvodar¹ (2), zăvor (4).

zăvează s.f. 1 (înv.) Perdea. 2 (reg.) Covor care se pune pe perete; scoarță. 3 (înv., pop.) Apărătoare (la stînă sau la cîmp) contra vîntului. 4 (reg.) Colibă a ciobanului la stînă. 5 (reg.; în forma zăvoadă) Agățătoare în care ciobanii pun hainele și rufele la uscat. • pl. -eze. și (reg.) zăvasă, zăvastă, zăveazdă, zăvoadă s.f. /<sl. veche завѣса.

ZĂVEAZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță. – Din sl. zavĕsa.

ZĂVEAZĂ, zăveze, s. f. (Învechit și regional) 1. Gard improvizat la cîmp, ca adăpost; perdea. Ambele vînători de care avem aci a vorbi sînt coprinse în două cadre pătrate, închipuind țarcuri îngrădite cu tar aci, de care stau atîrnate zăveze ori perdele, spre a încinge tot ocolul unde se petrece vînătoarea. ODOBESCU, S. III 109. Covor care se pune pe perete, scoarță. (Atestat în forma zaveză) Pereții sînt acoperiți cu zaveze și împodobiți jur împrejur cu fel de fel de case. SLAVICI, N. I 96. – Variante: zaveză, zăvadă (la CADE) s. f.

ZĂVEAZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță. – Slav (v. sl. zavĕsa).

ZĂVEAZĂ ~eze f. înv. 1) Bucată de țesătură care se pune la ferestre (uneori la uși, la paturi) drept podoabă, pentru a împiedica pătrunderea luminii sau pentru a ascunde ceva vederii; perdea. 2) Covor de lână care se pune pe perete; scoarță. /<sl. zavĕsa

săvadă sf vz zăvează

zacheză sf vz zăvează

zavatră sf vz zăvează

zaveadă sf vz zăvează

zaveasă sf vz zăvează

zaveză sf vz zăvează

zăvadă² sf vz zăvează

zăvasă sf vz zăvează

zăvastă sf vz zăvează

zăvastră sf vz zăvează

zăvatră sf vz zăvează

zăveadă sf vz zăvează

zăveazdă¹ sf vz zăvează

zăvoadă sf vz zăvează

zăvasă s.f. v. zăvează.

zăvastă s.f. v. zăvează.

zăveazdă s.f. v. zăvează.

zăvoadă sf. v. zăvează.

❍ZĂVASTRĂ sf. Un fel de pînză vărgată care se pune pe pereții casei, în partea de sus (R.-COD.) [zăveasă].

ZĂVEASĂ, ZAVEASĂ (pl. -ese), ZĂVEAZĂ (pl. -eze), ZĂVEADĂ (pl. -ezi) sf. 1 ⛪ Perdea atîrnată în fața tîmplei din biserică ¶ 2 Perdea: Maximian ... au pus zaveasă polog pre denainte-și de au grăit de după zaveasă cu sfîntul (DOS.) ¶ 3 Țesătură ce atîrnă ca o perdea pe perete: pe la ferestre sînt atîrnate, drept perdele, ștergare în patru ițe, iar prin colțuri, cîte o zaveadă (LUNG.); păreții sînt acoperiți cu zaveze și acoperiți jur împrejur cu fel de fel de vase (SLV.) [vsl. zavěsa].

ZAVEZĂ s. f. v. zăvează.

ZĂVADĂ s. f. v. zăvează.

zăvadă f. adăpost de iarnă pentru vite: zăvada se mai numește și perdea. [Rus. ZAVIESA, perdea: forma zăvadă e abstrasă. din pl. zăvezi].

zaveádă și -eásă, V. zăveasă.

zăvádă, V. zăveasă.

zăveásă și za- f., pl. ese (vsl. bg. rus. zavĭesa, perdea). L. V. Perdea, draperie (la ușa bisericiĭ). Azĭ. Vest (zaveză, pl. e). Scoarță, țol, covor (de atîrnat pe părete). – Și zăvastă, -astră, pl. este, estre. La Od. zăveazdă, pl. ezde, perdea, cortină. Și zaveadă și zăvadă, pl. ezĭ (ca grămadă-grămezĭ). Perdea (adăpost) de vite. La zăvadă (NPl. Ceaur, 126), la adăpost. V. dveră.

1) zăveázdă f., pl. ezde. V. zăveasă.

!zăvează (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăvezei; pl. zăveze

zăvează (înv.) s. f., g.-d. art. zăvezei / zăvezii; pl. zăveze / zăvezi

zăvează s. f., g.-d. art. zăvezei; pl. zăveze

ZĂVEASĂ s. v. perdea.

zăveasă s. v. PERDEA.

ZAVEASĂ, zavese, s. f. (Var.) Zăvează.

ZĂVADĂ s. f. Stînă, tîrlă. (cf. zăvează)

ZĂVASTRĂ s. f. (Var.) Zăvează.

ZĂVEASĂ, zăvese, s. f. (Var.) Zăvează.

zăveasă (-ese), s. f. – 1. Perdea. – 2. Covor, scoarță. – Var. zaveasă, zăveadă, zăvează, zăvastră. Sl. zavĕsa (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 470). Var. zăvadă, zăvat, se folosesc cu sensul de „țarc, ocol”, cf. pentru semantism perdea. – Der. zăvădar, s. n. (bîrnă de sprijin al vetrelor de la stînă).

zăvează, zăveze, s.f. (înv. și reg.) 1. perdea. 2. covor care se pune pe perete; scoarță.