O definiție pentru znemene
Etimologice
ZNEMENE s. n. (Var.) Znamăn. (cf. znamăn)
Intrare: znemene
znemene substantiv neutru
| substantiv neutru (N30) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||