opțiuni
  • info

18 definiții pentru îmbarca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBARCA, îmbarc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer.

îmbarca vtr [At: DRĂGHICI, R. 281 / S și: (înv) înb~ / V: (înv) am~ / Pzi: îmbarc / E: în- + barcă cf fr embarquer] 1-2 A (se) urca pe o navă pentru a călători sau pentru a transporta mărfuri pe apă. 3-4 (Pgn) A (se) îmbarca (1-2) în orice mijloc de transport.

ÎMBARCA, îmbarc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca pentru a călători în orice fel de mijloc de transport. – Din fr. embarquer.

ÎMBARCA, îmbarc, vb. I. Refl. A se urca într-o navă, pentru o călătorie pe apă; p. ext. a se urca într-un vehicul terestru sau aerian pentru o călătorie mai lungă. Nu a vrut să se îmbarce, cerînd alt comandant. CAMIL PETRESCU, T. II 181. Ne îmbarcarăm în vasul companiei vapoarelor. BOLINTINEANU, O. 268. ◊ Tranz. Fata, rămasă singură, fără nici un sprijin, fu îmbarcată pe un vapor. BART, E. 41. Îi îmbarcă mai pe urmă pe un vapor austriac. GHICA, S. A. 154.

ÎMBARCA vb.I. 1. tr., refl. A (se) urca pe o navă; (p. ext.) a (se) urca într-un tren, într-un vehicul pentru o călătorie mai îndelungată. 2. tr. A încărca o navă. [P.i. îmbarc, 3,6 -că. [< fr. embarquer].

ÎMBARCA vb. I. tr., refl. a (se) urca pe o navă, într-un vehicul pentru o călătorie. II. refl. (fig.) a se angaja împreună într-o acțiune. (< fr. embarquer)

A ÎMBARCA îmbarc tranz. 1) (persoane) A face să se îmbarce. 2) A pune sau a lua la bordul unui vehicul (mai ales al unei nave). ~ mărfuri pe vapor. /<fr. embarquer

A SE ÎMBARCA mă îmbarc intranz. A se urca în calitate de călător într-un vehicul (mai ales într-o navă). /<fr. embarquer

îmbarcà v. 1. a pune într’o barcă sau o corabie; 2. a se urca în corabie spre a călători pe mare.

ambarca v vz îmbarca

*imbárc și îmbárc și -chéz, a -cá v. tr. (it. imbarcare, fr. embarquer). Suĭ, pun în barcă (în vapor, în corabie) ca să plec. V. refl. Mă suĭ într’un bastiment ca să plec.

îmbárc, V. imbarc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbarca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbarc, 2 sg. îmbarci, 3 îmbarcă; conj. prez. 1 sg. să îmbarc, 3 să îmbarce

îmbarca (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbarcă

îmbarca vb., ind. prez. 1 sg. îmbarc, 3 sg. și pl. îmbarcă

îmbarc.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A se îmbarca ≠ a debarca

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

îmbarcá, îmbarc v. t. (intl.) 1. a aresta. 2. a întemnița. 3. a transfera dintr-un penitenciar în altul.

Intrare: îmbarca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbarca
  • ‑mbarca
  • îmbarcare
  • ‑mbarcare
  • îmbarcat
  • ‑mbarcat
  • îmbarcatu‑
  • ‑mbarcatu‑
  • îmbarcând
  • ‑mbarcând
  • îmbarcându‑
  • ‑mbarcându‑
 singular plural
  • îmbarcă
  • ‑mbarcă
  • îmbarcați
  • ‑mbarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbarc
  • ‑mbarc
 (să)
  • îmbarc
  • ‑mbarc
  • îmbarcam
  • ‑mbarcam
  • îmbarcai
  • ‑mbarcai
  • îmbarcasem
  • ‑mbarcasem
a II-a (tu)
  • îmbarci
  • ‑mbarci
 (să)
  • îmbarci
  • ‑mbarci
  • îmbarcai
  • ‑mbarcai
  • îmbarcași
  • ‑mbarcași
  • îmbarcaseși
  • ‑mbarcaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbarcă
  • ‑mbarcă
 (să)
  • îmbarce
  • ‑mbarce
  • îmbarca
  • ‑mbarca
  • îmbarcă
  • ‑mbarcă
  • îmbarcase
  • ‑mbarcase
plural I (noi)
  • îmbarcăm
  • ‑mbarcăm
 (să)
  • îmbarcăm
  • ‑mbarcăm
  • îmbarcam
  • ‑mbarcam
  • îmbarcarăm
  • ‑mbarcarăm
  • îmbarcaserăm
  • ‑mbarcaserăm
  • îmbarcasem
  • ‑mbarcasem
a II-a (voi)
  • îmbarcați
  • ‑mbarcați
 (să)
  • îmbarcați
  • ‑mbarcați
  • îmbarcați
  • ‑mbarcați
  • îmbarcarăți
  • ‑mbarcarăți
  • îmbarcaserăți
  • ‑mbarcaserăți
  • îmbarcaseți
  • ‑mbarcaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbarcă
  • ‑mbarcă
 (să)
  • îmbarce
  • ‑mbarce
  • îmbarcau
  • ‑mbarcau
  • îmbarcară
  • ‑mbarcară
  • îmbarcaseră
  • ‑mbarcaseră
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ambarca
  • ambarcare
  • ambarcat
  • ambarcatu‑
  • ambarcând
  • ambarcându‑
 singular plural
  • ambarcă
  • ambarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ambarc
 (să)
  • ambarc
  • ambarcam
  • ambarcai
  • ambarcasem
a II-a (tu)
  • ambarci
 (să)
  • ambarci
  • ambarcai
  • ambarcași
  • ambarcaseși
a III-a (el, ea)
  • ambarcă
 (să)
  • ambarce
  • ambarca
  • ambarcă
  • ambarcase
plural I (noi)
  • ambarcăm
 (să)
  • ambarcăm
  • ambarcam
  • ambarcarăm
  • ambarcaserăm
  • ambarcasem
a II-a (voi)
  • ambarcați
 (să)
  • ambarcați
  • ambarcați
  • ambarcarăți
  • ambarcaserăți
  • ambarcaseți
a III-a (ei, ele)
  • ambarcă
 (să)
  • ambarce
  • ambarcau
  • ambarcară
  • ambarcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbarca, îmbarcverb

  • 1. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă. DEX '09 DLRLC DN
    antonime: debarca
    • format_quote Nu a vrut să se îmbarce, cerînd alt comandant. CAMIL PETRESCU, T. II 181. DLRLC
    • format_quote Ne îmbarcarăm în vasul companiei vapoarelor. BOLINTINEANU, O. 268. DLRLC
    • format_quote Fata, rămasă singură, fără nici un sprijin, fu îmbarcată pe un vapor. BART, E. 41. DLRLC
    • format_quote Îi îmbarcă mai pe urmă pe un vapor austriac. GHICA, S. A. 154. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare A (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. DEX '09
  • 2. tranzitiv A încărca o navă. DN
  • 3. reflexiv figurat A se angaja împreună într-o acțiune. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.