4 definiții pentru îmbăgiua
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
îmbăgiua vt [At: CONV. LIT. XLIV2, 132 / V: (reg) ~ioa / Pzi: ~uez / E: ml *ambagella] (Reg) 1 A duce cu vorba. 2 A împiedica realizarea unei acțiuni. 3 A ademeni. 4 A înșela. 5 A seduce. 6 A cuprinde.
îmbăgioa v vz îmbăgiua
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
îmbăgiua (-uez, -at), vb. – A amăgi, a momi, a înșela. – Var. îmbăgina. Origine necunoscută. Nu pare posibilă der. de la un lat. ambagĕlla, în loc de ambages, propusă de Drăganu, Dacor., I, 297 și acceptată de DAR. În Trans. și Mold. de Nord.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îmbăgiua, îmbăgiuiez, vb. I (reg.) 1. a purta cu vorba, a încurca. 2. a amăgi, a înșela; a momi, a ademeni, a seduce.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (V213) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||