opțiuni
  • info

14 definiții pentru împoncișa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPONCIȘA, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș.

ÎMPONCIȘA, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș.

împoncișa [At: PSALT. 23/26 / V: (înv) ~pom~, (cscj) ~și / Pzi: ~șez / E: în- + ponciș cf împonci] (Înv) 1 vr A se împotrivi cuiva. 2 vr (Îf împonciși) A se contrazice. 3 vr A ajunge într-o situație conflictuală. 4 vt A amenința pe cineva cu arma. 5 vt A încrucișa armele. 6 vr A se uita urât la cineva. 7 vt A înfige un obiect ascuțit.

ÎMPONCIȘA, împoncișez, vb. I. (Învechit) 1. Refl. A veni în conflict (cu cineva sau ceva), a fi în dezacord; a se contrazice. Oarecare prejudecăți de boierie... de multe ori se împoncișau cu dreptele sale cugete și fapte. La TDRG. 2. Tranz. (Cu privire la obiecte ascuțite) A înfige. Frații Buzești îi scăpară zilele [lui Mihai Viteazul], ucigînd la vreme pe turcul care își împoncișase sulița în pîntecele eroului. ODOBESCU, S. III 607.

A ÎMPONCIȘA ~ez tranz. pop. (obiecte ascuțite la vârf) A face să intre (adânc) cu ascuțișul; a înfige; a împlânta. /în + ponciș

A SE ÎMPONCIȘA mă ~ez intranz. A veni în conflict cu cineva sau ceva; a fi în dezacord. /în + ponciș

împoncișà v. a întoarce (în direcțiunea opusă): un turc împoncișă sulița asupra lui BĂLC.

împomcișa v vz împoncișa

împonciși v vz împoncișa

împoncișéz v. tr. (d. ponciș). Întorc contra: a împoncișa ochiĭ, sulița asupra cuĭva. V. refl. Mă opun (Vechĭ). Mă uĭt ponciș: a te împoncișa la cineva. – Vechĭ și ponc-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împoncișa (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. împoncișez, 3 împoncișează, 1 pl. împoncișăm; conj. prez. 1 sg. să împoncișez, 3 să împoncișeze; ger. împoncișând

împoncișa (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișează, 1 pl. împoncișăm; conj. prez. 3 să împoncișeze; ger. împoncișând

împoncișa vb., ind. prez. 1 sg. împoncișez, 3 sg. și pl. împoncișează, 1 pl. împoncișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. împoncișeze; ger. împoncișând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPONCIȘA vb. v. împotrivi, opune.

împoncișa vb. v. ÎMPOTRIVI. OPUNE.

Intrare: împoncișa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împoncișa
  • ‑mponcișa
  • împoncișare
  • ‑mponcișare
  • împoncișat
  • ‑mponcișat
  • împoncișatu‑
  • ‑mponcișatu‑
  • împoncișând
  • ‑mponcișând
  • împoncișându‑
  • ‑mponcișându‑
 singular plural
  • împoncișează
  • ‑mponcișează
  • împoncișați
  • ‑mponcișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împoncișez
  • ‑mponcișez
 (să)
  • împoncișez
  • ‑mponcișez
  • împoncișam
  • ‑mponcișam
  • împoncișai
  • ‑mponcișai
  • împoncișasem
  • ‑mponcișasem
a II-a (tu)
  • împoncișezi
  • ‑mponcișezi
 (să)
  • împoncișezi
  • ‑mponcișezi
  • împoncișai
  • ‑mponcișai
  • împoncișași
  • ‑mponcișași
  • împoncișaseși
  • ‑mponcișaseși
a III-a (el, ea)
  • împoncișează
  • ‑mponcișează
 (să)
  • împoncișeze
  • ‑mponcișeze
  • împoncișa
  • ‑mponcișa
  • împoncișă
  • ‑mponcișă
  • împoncișase
  • ‑mponcișase
plural I (noi)
  • împoncișăm
  • ‑mponcișăm
 (să)
  • împoncișăm
  • ‑mponcișăm
  • împoncișam
  • ‑mponcișam
  • împoncișarăm
  • ‑mponcișarăm
  • împoncișaserăm
  • ‑mponcișaserăm
  • împoncișasem
  • ‑mponcișasem
a II-a (voi)
  • împoncișați
  • ‑mponcișați
 (să)
  • împoncișați
  • ‑mponcișați
  • împoncișați
  • ‑mponcișați
  • împoncișarăți
  • ‑mponcișarăți
  • împoncișaserăți
  • ‑mponcișaserăți
  • împoncișaseți
  • ‑mponcișaseți
a III-a (ei, ele)
  • împoncișează
  • ‑mponcișează
 (să)
  • împoncișeze
  • ‑mponcișeze
  • împoncișau
  • ‑mponcișau
  • împoncișară
  • ‑mponcișară
  • împoncișaseră
  • ‑mponcișaseră
împomcișa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împonciși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împoncișa, împoncișezverb

învechit
  • 1. reflexiv reciproc A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: contrazice opune împotrivi
    • format_quote Oarecare prejudecăți de boierie... de multe ori se împoncișau cu dreptele sale cugete și fapte. La TDRG. DLRLC
  • 2. tranzitiv A înfige un obiect ascuțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împlânta înfige
    • format_quote Frații Buzești îi scăpară zilele [lui Mihai Viteazul], ucigînd la vreme pe turcul care își împoncișase sulița în pîntecele eroului. ODOBESCU, S. III 607. DLRLC
etimologie:
  • În + ponciș DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.