17 definiții pentru împuia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPUIA, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia.Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.

împuia [At: ANON. CAR. / P: ~pu-ia / Pzi: 3 ~iază, (reg) ~puie / E: în- + pui] (Pop) 1 vta (D. animale) A face pui Si: a cățeli, a făta, a se înmulți, a plodi. 2 vta (Fig; d. bube) A se întinde. 3 vir (D. dragoste) A încolți. 4 vt (Îe) A ~ urechile (sau capul, sufletul) cuiva A face să intre o idee în mintea cuiva, repetând-o la nesfârșit. 5 vt (Îae) A ameți cu vorba. 6 vt (Reg) A împodobi cu ornamente Si: a împestrița.

ÎMPUIA, împuiez, vb. I. Tranz. (în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia.Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.

ÎMPUIA, împuiez, vb. I. Tranz. (În expr.) A împuia capul (sau urechile cuiva) = a repeta ceva în chip insistent și obositor sau neplăcut pentru cel care ascultă; a bate (cuiva) capul, a asurzi, a ameți. Mai ieșiți afară, că ne-ați împuiat urechile, necuraților. STANCU, D. 13. Zvonurile astea le împuiară urechile. DELAVRANCEA, H. T. 149. Haide, nu ne mai împuia capul! cară-te, cît e cu cinste, că-ți mai lungesc urechile o toană! CARAGIALE, S. 54. – Prez. ind. și: împui (DUMITRIU, N. 280, GHICA, S. 656).

A ÎMPUIA ~iez tranz.: ~ capul (sau urechile) cuiva a repeta cuiva insistent un lucru; a ameți pe cineva cu vorbăria. /în +pui

împuià v. 1. a face pui; 2. a se înmulți; 3. a umplea, a ameți: a împuia urechile, capul.

împui vt vz împuia

împuĭéz v. tr. (d. puĭ. V. puĭez). Umplu cu puĭ, cu oŭă (ca regina albinelor alveolele). Fig. (d. puĭ, înfloritură pe pînză). Umplu, împănez: a împuĭa capu cuĭva cu palavre, cu bocete.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+împuia2 (a se ~) (a se înmulți) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se împuia, imperf. 3 pl. se împuiau; conj. prez. 3 să se împuieze; ger. împuindu-se

!împuia1 (a ~) (a bate capul) (fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împui, 3 împuie, 1 pl. împuiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să împui, 3 să împuie; ger. împuind

!împuia (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împuie/împuiază, 1 pl. împuiem; conj. prez. 3 împuie/să împuieze; ger. împuind

împuia vb., ind. prez. 1 sg. împuiez, 3 sg. și pl. împuiază, 1 pl. împuiem; conj. prez. 3 sg. și pl. împuieze; ger. împuind

împuia (ind. prez. 3 sg. și pl. împuiază, 1 pl. împuiem)

împuiez, -iază 3, -ieze 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPUIA vb. v. înmulți, reproduce.

împuia vb. v. ÎNMULȚI. REPRODUCE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

împuia pers. 3 sg. împuiază, vb. I (pop.) 1. (despre animale și păsări) a face ouă, a se înmulți. 2. (despre bube) a se întinde. 3. (despre gânduri, dragoste) a încolți, a se încuiba. 4. (cu referire la urechile și capul omului) a asurzi, a bate capul, a ameți, a năuci. 5. (cu referire la ornamente) a desena, a coase pui pe ceva, a împodobi, a împestrița.

Intrare: împuia
verb (VT104)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împuia
  • ‑mpuia
  • împuiere
  • ‑mpuiere
  • împuiat
  • ‑mpuiat
  • împuiatu‑
  • ‑mpuiatu‑
  • împuind
  • ‑mpuind
  • împuindu‑
  • ‑mpuindu‑
singular plural
  • împuie
  • ‑mpuie
  • împuiați
  • ‑mpuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împui
  • ‑mpui
(să)
  • împui
  • ‑mpui
  • împuiam
  • ‑mpuiam
  • împuiai
  • ‑mpuiai
  • împuiasem
  • ‑mpuiasem
a II-a (tu)
  • împui
  • ‑mpui
(să)
  • împui
  • ‑mpui
  • împuiai
  • ‑mpuiai
  • împuiași
  • ‑mpuiași
  • împuiaseși
  • ‑mpuiaseși
a III-a (el, ea)
  • împuie
  • ‑mpuie
(să)
  • împuie
  • ‑mpuie
  • împuia
  • ‑mpuia
  • împuie
  • ‑mpuie
  • împuiase
  • ‑mpuiase
plural I (noi)
  • împuiem
  • ‑mpuiem
(să)
  • împuiem
  • ‑mpuiem
  • împuiam
  • ‑mpuiam
  • împuiarăm
  • ‑mpuiarăm
  • împuiaserăm
  • ‑mpuiaserăm
  • împuiasem
  • ‑mpuiasem
a II-a (voi)
  • împuiați
  • ‑mpuiați
(să)
  • împuiați
  • ‑mpuiați
  • împuiați
  • ‑mpuiați
  • împuiarăți
  • ‑mpuiarăți
  • împuiaserăți
  • ‑mpuiaserăți
  • împuiaseți
  • ‑mpuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • împuie
  • ‑mpuie
(să)
  • împuie
  • ‑mpuie
  • împuiau
  • ‑mpuiau
  • împuia
  • ‑mpuia
  • împuiaseră
  • ‑mpuiaseră
verb (VT213)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împuia
  • ‑mpuia
  • împuiere
  • ‑mpuiere
  • împuiat
  • ‑mpuiat
  • împuiatu‑
  • ‑mpuiatu‑
  • împuind
  • ‑mpuind
  • împuindu‑
  • ‑mpuindu‑
singular plural
  • împuia
  • ‑mpuia
  • împuiați
  • ‑mpuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împuiez
  • ‑mpuiez
(să)
  • împuiez
  • ‑mpuiez
  • împuiam
  • ‑mpuiam
  • împuiai
  • ‑mpuiai
  • împuiasem
  • ‑mpuiasem
a II-a (tu)
  • împuiezi
  • ‑mpuiezi
(să)
  • împuiezi
  • ‑mpuiezi
  • împuiai
  • ‑mpuiai
  • împuiași
  • ‑mpuiași
  • împuiaseși
  • ‑mpuiaseși
a III-a (el, ea)
  • împuia
  • ‑mpuia
(să)
  • împuieze
  • ‑mpuieze
  • împuia
  • ‑mpuia
  • împuie
  • ‑mpuie
  • împuiase
  • ‑mpuiase
plural I (noi)
  • împuiem
  • ‑mpuiem
(să)
  • împuiem
  • ‑mpuiem
  • împuiam
  • ‑mpuiam
  • împuiarăm
  • ‑mpuiarăm
  • împuiaserăm
  • ‑mpuiaserăm
  • împuiasem
  • ‑mpuiasem
a II-a (voi)
  • împuiați
  • ‑mpuiați
(să)
  • împuiați
  • ‑mpuiați
  • împuiați
  • ‑mpuiați
  • împuiarăți
  • ‑mpuiarăți
  • împuiaserăți
  • ‑mpuiaserăți
  • împuiaseți
  • ‑mpuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • împuia
  • ‑mpuia
(să)
  • împuieze
  • ‑mpuieze
  • împuiau
  • ‑mpuiau
  • împuia
  • ‑mpuia
  • împuiaseră
  • ‑mpuiaseră
împui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împuia, împuiverb

  • chat_bubble familiar A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai ieșiți afară, că ne-ați împuiat urechile, necuraților. STANCU, D. 13. DLRLC
    • format_quote Zvonurile astea le împuiară urechile. DELAVRANCEA, H. T. 149. DLRLC
    • format_quote Haide, nu ne mai împuia capul! cară-te, cît e cu cinste, că-ți mai lungesc urechile o toană! CARAGIALE, S. 54. DLRLC
etimologie:
  • În + pui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.