2 definiții pentru îndrica
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
îndrica vr [At: DOINE, 181 / Pzi: îndric / E: în- + dric] (Pop) A se forma.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îndrica, pers. 3 sg. îndrică, vb. I (reg., înv.; despre nori) a se ridica.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: îndrica
| verb (V10) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)