opțiuni
  • info

16 definiții pentru înduioșa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDUIOȘA, înduioșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de duioșie, de milă. [Pr.: -du-io-. – Var.: (rar) înduioși vb. IV] – În + duios.

ÎNDUIOȘA, înduioșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de duioșie, de milă. [Pr.: -du-io-. – Var.: (rar) înduioși vb. IV] – În + duios.

înduioșa vtr [At: ISPIRESCU, L. 283 / P: ~du-io~ / V: (înv) ~i / Pzi: ~șez / E: în- + duios] 1-2 (A face pe cineva să fie cuprins sau) a fi cuprins de duioșie, de milă, de emoție.

ÎNDUIOȘA, înduioșez, vb. I. Refl. A fi cuprins de duioșie, de milă, a se întrista; a fi mișcat, a fi impresionat. Moș Gheorghe se înduioșează de un băiețel, care aleargă cu coșurile încă neîncepute și strigă cît poate cărb-cărb-cărbuni! SP. POPESCU, M. G. 61. S-a fost înduioșat de starea cea proastă și ticăloasă în care ajunsesem. ISPIRESCU, L. 283. ◊ (Poetic) Frunza-n codru tremura Și foarte se-nduioșa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 310. ◊ Tranz. Într-o sară de toamnă tîrzie, o frîntură de cîntec m-a înduioșat și m-a oprit mult în loc. SADOVEANU, O. VI 528. Amici pe care vă înduioșează cîinii fără stăpîn, zgribuliți și flămînzi, ascultați istoria unuia dintre ei. GALACTION, O. I 302. Nu știu nici eu de ce anume Mă-nduioșează orice ram. LESNEA, I. 109. – Variantă: înduioși (ISPIRESCU, U. 309) vb. IV.

A ÎNDUIOȘA ~ez tranz. A face să se înduioșeze; a aduce în stare de duioșie. [Sil. -du-io-] /în + duios

A SE ÎNDUIOȘA mă ~ez intranz. A deveni duios; a fi cuprins de duioșie. ~ până la lacrimi. /în + duios

înduioșà v. a atinge inima, a mișca de compătimire. [V. duios].

ÎNDUIOȘI vb. IV v. înduioșa.

ÎNDUIOȘI vb. IV v. înduioșa.

ÎNDUIOȘI vb. IV v. înduioșa.

înduioși v vt înduioșa

înduĭoșéz v. tr. (d. duĭos). Fac să simtă milă, emoționez. V. refl. Mă emoționez, simt milă: toțĭ s’aŭ înduĭoșat văzînd nepăsarea cu care mergea la moarte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înduioșa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înduioșez, 3 înduioșează, 1 pl. înduioșăm; conj. prez. 1 sg. să înduioșez, 3 să înduioșeze; ger. înduioșând

înduioșa (a ~) vb., ind. prez. 3 înduioșează, 1 pl. înduioșăm; conj. prez. 3 să înduioșeze; ger. înduioșând

înduioșa vb., ind. prez. 1 sg. înduioșez, 3 sg. și pl. înduioșează, 1 pl. înduioșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înduioșeze; ger. înduioșând

înduioșa (ind. prez. 3 sg. și pl. înduioșează, 1 pl. înduioșăm, ger. înduioșînd)

înduioșez, -șează 3, -șam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDUIOȘA vb. v. emoționa.

ÎNDUIOȘA vb. a emoționa, a impresiona, a mișca, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ cele auzite.)

Intrare: înduioșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înduioșa
  • ‑nduioșa
  • înduioșare
  • ‑nduioșare
  • înduioșat
  • ‑nduioșat
  • înduioșatu‑
  • ‑nduioșatu‑
  • înduioșând
  • ‑nduioșând
  • înduioșându‑
  • ‑nduioșându‑
 singular plural
  • înduioșează
  • ‑nduioșează
  • înduioșați
  • ‑nduioșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înduioșez
  • ‑nduioșez
 (să)
  • înduioșez
  • ‑nduioșez
  • înduioșam
  • ‑nduioșam
  • înduioșai
  • ‑nduioșai
  • înduioșasem
  • ‑nduioșasem
a II-a (tu)
  • înduioșezi
  • ‑nduioșezi
 (să)
  • înduioșezi
  • ‑nduioșezi
  • înduioșai
  • ‑nduioșai
  • înduioșași
  • ‑nduioșași
  • înduioșaseși
  • ‑nduioșaseși
a III-a (el, ea)
  • înduioșează
  • ‑nduioșează
 (să)
  • înduioșeze
  • ‑nduioșeze
  • înduioșa
  • ‑nduioșa
  • înduioșă
  • ‑nduioșă
  • înduioșase
  • ‑nduioșase
plural I (noi)
  • înduioșăm
  • ‑nduioșăm
 (să)
  • înduioșăm
  • ‑nduioșăm
  • înduioșam
  • ‑nduioșam
  • înduioșarăm
  • ‑nduioșarăm
  • înduioșaserăm
  • ‑nduioșaserăm
  • înduioșasem
  • ‑nduioșasem
a II-a (voi)
  • înduioșați
  • ‑nduioșați
 (să)
  • înduioșați
  • ‑nduioșați
  • înduioșați
  • ‑nduioșați
  • înduioșarăți
  • ‑nduioșarăți
  • înduioșaserăți
  • ‑nduioșaserăți
  • înduioșaseți
  • ‑nduioșaseți
a III-a (ei, ele)
  • înduioșează
  • ‑nduioșează
 (să)
  • înduioșeze
  • ‑nduioșeze
  • înduioșau
  • ‑nduioșau
  • înduioșară
  • ‑nduioșară
  • înduioșaseră
  • ‑nduioșaseră
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înduioși
  • ‑nduioși
  • înduioșire
  • ‑nduioșire
  • înduioșit
  • ‑nduioșit
  • înduioșitu‑
  • ‑nduioșitu‑
  • înduioșind
  • ‑nduioșind
  • înduioșindu‑
  • ‑nduioșindu‑
 singular plural
  • înduioșește
  • ‑nduioșește
  • înduioșiți
  • ‑nduioșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înduioșesc
  • ‑nduioșesc
 (să)
  • înduioșesc
  • ‑nduioșesc
  • înduioșeam
  • ‑nduioșeam
  • înduioșii
  • ‑nduioșii
  • înduioșisem
  • ‑nduioșisem
a II-a (tu)
  • înduioșești
  • ‑nduioșești
 (să)
  • înduioșești
  • ‑nduioșești
  • înduioșeai
  • ‑nduioșeai
  • înduioșiși
  • ‑nduioșiși
  • înduioșiseși
  • ‑nduioșiseși
a III-a (el, ea)
  • înduioșește
  • ‑nduioșește
 (să)
  • înduioșească
  • ‑nduioșească
  • înduioșea
  • ‑nduioșea
  • înduioși
  • ‑nduioși
  • înduioșise
  • ‑nduioșise
plural I (noi)
  • înduioșim
  • ‑nduioșim
 (să)
  • înduioșim
  • ‑nduioșim
  • înduioșeam
  • ‑nduioșeam
  • înduioșirăm
  • ‑nduioșirăm
  • înduioșiserăm
  • ‑nduioșiserăm
  • înduioșisem
  • ‑nduioșisem
a II-a (voi)
  • înduioșiți
  • ‑nduioșiți
 (să)
  • înduioșiți
  • ‑nduioșiți
  • înduioșeați
  • ‑nduioșeați
  • înduioșirăți
  • ‑nduioșirăți
  • înduioșiserăți
  • ‑nduioșiserăți
  • înduioșiseți
  • ‑nduioșiseți
a III-a (ei, ele)
  • înduioșesc
  • ‑nduioșesc
 (să)
  • înduioșească
  • ‑nduioșească
  • înduioșeau
  • ‑nduioșeau
  • înduioșiră
  • ‑nduioșiră
  • înduioșiseră
  • ‑nduioșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înduioșa, înduioșezverb

  • 1. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de duioșie, de milă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: emoționa
    • format_quote Moș Gheorghe se înduioșează de un băiețel, care aleargă cu coșurile încă neîncepute și strigă cît poate cărb-cărb-cărbuni! SP. POPESCU, M. G. 61. DLRLC
    • format_quote S-a fost înduioșat de starea cea proastă și ticăloasă în care ajunsesem. ISPIRESCU, L. 283. DLRLC
    • format_quote poetic Frunza-n codru tremura Și foarte se-nduioșa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 310. DLRLC
    • format_quote Într-o sară de toamnă tîrzie, o frîntură de cîntec m-a înduioșat și m-a oprit mult în loc. SADOVEANU, O. VI 528. DLRLC
    • format_quote Amici pe care vă înduioșează cîinii fără stăpîn, zgribuliți și flămînzi, ascultați istoria unuia dintre ei. GALACTION, O. I 302. DLRLC
    • format_quote Nu știu nici eu de ce anume Mă-nduioșează orice ram. LESNEA, I. 109. DLRLC
etimologie:
  • În + duios DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.