opțiuni
  • info

12 definiții pentru îndârji

din care

Explicative DEX

ÎNDÂRJI, îndârjesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se) înverșuna, a (se) înfuria. – În + dârz.

ÎNDÂRJI, îndârjesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se) înverșuna, a (se) înfuria. – În + dârz.

îndârji [At: BIBLIA (1688) 3802/12 / Pzi: ~jesc / E: în- + dârz] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni dârz. 3-4 vtr (A determina pe cineva să persiste sau) a persista în ceva. 5-6 vr A manifesta (ostilitate sau) furie. 7-8 vtr (Rar) A (se) încorda (3-4). 9 vr (Reg) A se îngrășa peste măsură.

A ÎNDÂRJI ~esc tranz. rar (persoane) A face să se îndârjească. /în + dârz

A SE ÎNDÂRJI mă ~esc intranz. 1) (despre persoane) A acționa cu dârzenie sporită; a deveni mai dârz; a se înverșuna. 2) fam. A se supăra foarte tare; a-și ieși din sărite; a se înfuria. 3) (despre lupte) A deveni mai dârz; a se desfășura tot mai intens; a se înverșuna; a se încrâncena. /în + dârz

îndârjì v. Mold. a (se) face dârz: în ce te bizui de te îndârjești așa? CR.

ÎNDÎRJI, îndîrjesc, vb. IV. Refl. A deveni dîrz, a stărui cu încăpățînare; a rezista, a se înverșuna, a se înfuria, a se întărîta. Mitrea s-a oprit, îndîrjindu-se și privindu-l pe nea Ghiță de sus. SADOVEANU, M. C. 29. În ce te bizui, de te îndîrjești așa, nepoate? CREANGĂ, A. 57. ◊ Tranz. S-o îndîrjesc Dezvelindu-mi către dînsa gîndul tot, s-o hotărăsc Să n-amîne nici o clipă. DAVILA, V. V. 150. Dulceața cuvintelor și politica... îndîrjiră mai mult la obrăznicie pe filozoful nostru. GORJAN, H. IV 62.

îndîrjésc v. tr. (d. dîrz, pl. jĭ). Fac dîrz. V. refl. Mă fac dîrz, prind curaj, mă înfuriĭ: s’a îndîrjit la luptă.

Ortografice DOOM

îndârji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndârjesc, 3 sg. îndârjește, imperf. 1 îndârjeam; conj. prez. 1 sg. să îndârjesc, 3 să îndârjească

îndârji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndârjesc, imperf. 3 sg. îndârjea; conj. prez. 3 să îndârjească

îndârji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndârjesc, imperf. 3 sg. îndârjea; conj. prez. 3 sg. și pl. îndârjească

Sinonime

ÎNDÂRJI vb. 1. v. înverșuna. 2. v. înfuria. 3. v. încăpățâna. 4. a se înteți, a se înverșuna. (Disputa s-a ~.) 5. v. înteți.

ÎNDÎRJI vb. 1. a se înverșuna, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătîngi. (De ce te ~ așa?) 2. a (se) înfuria, a (se) întărîta, a (se) înverșuna. (Nu-l mai ~.) 3. a se ambiționa, a se încăpățîna, a se îndărătnici, a persevera, a persista, a stărui. (Se ~ să susțină că...) 4. a se înteți, a se înverșuna. (Disputa s-a ~.) 5. a crește, a (se) înteți, a spori, (fig.) a (se) ascuți. (Lupta s-a ~ în intensitate.)

Intrare: îndârji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndârji
  • ‑ndârji
  • îndârjire
  • ‑ndârjire
  • îndârjit
  • ‑ndârjit
  • îndârjitu‑
  • ‑ndârjitu‑
  • îndârjind
  • ‑ndârjind
  • îndârjindu‑
  • ‑ndârjindu‑
 singular plural
  • îndârjește
  • ‑ndârjește
  • îndârjiți
  • ‑ndârjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndârjesc
  • ‑ndârjesc
 (să)
  • îndârjesc
  • ‑ndârjesc
  • îndârjeam
  • ‑ndârjeam
  • îndârjii
  • ‑ndârjii
  • îndârjisem
  • ‑ndârjisem
a II-a (tu)
  • îndârjești
  • ‑ndârjești
 (să)
  • îndârjești
  • ‑ndârjești
  • îndârjeai
  • ‑ndârjeai
  • îndârjiși
  • ‑ndârjiși
  • îndârjiseși
  • ‑ndârjiseși
a III-a (el, ea)
  • îndârjește
  • ‑ndârjește
 (să)
  • îndârjească
  • ‑ndârjească
  • îndârjea
  • ‑ndârjea
  • îndârji
  • ‑ndârji
  • îndârjise
  • ‑ndârjise
plural I (noi)
  • îndârjim
  • ‑ndârjim
 (să)
  • îndârjim
  • ‑ndârjim
  • îndârjeam
  • ‑ndârjeam
  • îndârjirăm
  • ‑ndârjirăm
  • îndârjiserăm
  • ‑ndârjiserăm
  • îndârjisem
  • ‑ndârjisem
a II-a (voi)
  • îndârjiți
  • ‑ndârjiți
 (să)
  • îndârjiți
  • ‑ndârjiți
  • îndârjeați
  • ‑ndârjeați
  • îndârjirăți
  • ‑ndârjirăți
  • îndârjiserăți
  • ‑ndârjiserăți
  • îndârjiseți
  • ‑ndârjiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndârjesc
  • ‑ndârjesc
 (să)
  • îndârjească
  • ‑ndârjească
  • îndârjeau
  • ‑ndârjeau
  • îndârjiră
  • ‑ndârjiră
  • îndârjiseră
  • ‑ndârjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndârji, îndârjescverb

  • 1. A deveni sau a face să devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se) înverșuna, a (se) înfuria. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rezista înfuria întărâta înverșuna
    • format_quote Mitrea s-a oprit, îndîrjindu-se și privindu-l pe nea Ghiță de sus. SADOVEANU, M. C. 29. DLRLC
    • format_quote În ce te bizui, de te îndîrjești așa, nepoate? CREANGĂ, A. 57. DLRLC
    • format_quote S-o îndîrjesc Dezvelindu-mi către dînsa gîndul tot, s-o hotărăsc Să n-amîne nici o clipă. DAVILA, V. V. 150. DLRLC
    • format_quote Dulceața cuvintelor și politica... îndîrjiră mai mult la obrăznicie pe filozoful nostru. GORJAN, H. IV 62. DLRLC
etimologie:
  • În + dârz DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „îndârji” (2 clipuri)