ÎNGREUIA, îngreuiez, vb. I. (Rar) 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ Fig. A produce sau a avea o senzație de greutate, de apăsare. I se îngreiuază pleoapele. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a pricinui cuiva greutăți. [Pr.: -gre-u-. – Prez. ind. și: îngreui] – În + greoi.

îngreuia [At: CORESI, EV. 335/8 / P: ~gre-u-ia / Pzi: ~iez, (pop) îngreui / E: în- + greoi] 1-2 vtr A (se) face mai greu Si: a (se) îngreuna (1-2), (nob) a (se) îngreutăți (1-2). 3 vr A mânca exagerat de mult Si: a se îngreuna (3), (nob) a se îngreutăți (3). 4 vt (Nob) A lega greutăți de ceva Si: a îngreuna (4), (nob) a îngreutăți (4). 5 vt (Șfg) A apăsa. 6 vt A împovăra cu greutăți Si: a îngreuna (6), (nob) a îngreutăți (6). 7 vt (Fig) A pune prea multe biruri Si: a îngreuna (7), (nob) a îngreutăți (7). 8 vt A da foarte mult de lucru Si: a îngreuna (8), (nob) a îngreutăți (8). 9-10 vtr (Fig) (A face să devină sau) a deveni anevoios Si: a (se) îngreuna (9-10), (nob) a (se) îngreutăti (9-10). 11 vr (Fig; d. o casă, o gospodărie etc.) A deveni greu de administrat Si: a se îngreuna (11), (nob) a se îngreutăți (11). 12 vt A moleși. 13 vt (Fig) A copleși. 14-15 vtr (înv; fig) (A produce sau) a avea o senzație de apăsare, de greutate Si: a (se) îngreuna (14-15). 16 vt (Fig) A produce cuiva dificultăți Si: a îngreuna (16). 17 vt (Pop; d. o femeie) A lăsa însărcinată Si: a îngreuna (17). 18 vr A fi cuprins de lene Si: a se îngreuna (18). 19 vr (Înv) A se supăra.

ÎNGREUIA, îngreuiez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ Fig. A produce sau a avea o senzație de greutate, de apăsare. I se îngreuiază pleoapele. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a pricinui cuiva greutăți. [Pr.: -gre-u-. – Prez. ind. și: îngreui] – În + greoi.

ÎNGREUIA, îngreuiez și (rar) îngreui, vb. I. Tranz. 1. (În opoziție cu ușura) A face ca cineva sau ceva să fie mai greu. Nu-ngreuia, stăpîne, a țării grea povară. ALECSANDRI, T. II 167. Dacă natura m-a făcut ușor, pentru ce să mă îngreuie cît un grosoman ce trage poate opt sute de litre? NEGRUZZI, S. I 40. Noi, cu povoara ce aveam, Lesne pe cale mergeam, Dar dumneavoastră ne-ați înșelat, Povoara ne-ați îngreuiat. SEVASTOS, N. 205. 2. (În opoziție cu înlesni) A face ca un lucru să fie mai anevoios; a pricinui cuiva greutăți. Eroica luptă a muncitorilor ceferiști a îngreuiat burgheziei și moșierimii romîne fascizarea țării. IST. R.P.R. 619. ◊ Refl. Opintea boii mereu, Opintea și sufla greu, Și cotiga scîrțîia Și calea se-ngreuia. ALECSANDRI, P. P. 98. (Fig.) Acum... ți s-a îngreuiat și gospodăria. CREANGĂ, P. 161. 3. Fig. (În opoziție cu înviora) A face să fie greoi, a moleși. Nu te da îngreuiat de somn. SBIERA, P. 141. ♦ Refl. (Învechit) A se arăta greoi, leneș la treabă; a se lăsa greu. Te rog, domnule, numai nu te îngreuia. Slujba ce-ți cer este de un interes național. KOGĂLNICEANU, S. 197. 4. Fig. A produce o senzație de apăsare, de greutate. Simți ceva că-l cam îngreuiază pre lîngă tîmple. ISPIRESCU, U. 110. ◊ Refl. Amorțeala mă cuprinsese și pleoapele mi se îngreuiau. SADOVEANU, O. I 353. ♦ Refl. A se îngrămădi împovărînd (pe cineva sau ceva). Cugeta... la cheltuielile nouă – altele și iar altele – care aveau să se îngreuie asupra lui ca un munte. SADOVEANU, Z. C. 327. – Pronunțat: -gre-u-.

A ÎNGREUIA ~iez tranz. 1) A face să se îngreuieze; a face să fie greu. 2) fig. A apăsa provocând o stare (fizică sau psihică) grea. [Sil. în-gre-u-ia] /în + greoi

A SE ÎNGREUIA mă ~iez intranz. 1) (despre ființe sau obiecte) A deveni (mai) greu. 2) (despre acțiuni, căi de comunicație) A deveni (mai anevoios). 3) (despre persoane) A deveni (mai) greoi, mai încet la lucru. 4) fig. A produce o senzație de apăsare, de greutate. 5) fig. A deveni (mai) împovărător. /în + greoi

îngreunà (îngreuià) v. 1. a încărca cu greu: casa s’a mai îngreunat cu un mâncău CR. 2. fig. a face greoiu: a-și îngreuna stilul. [Lat. *GREVINARE (din GREVIS = GRAVIS].

îngréuĭ și -uĭéz, a -ĭá v. tr. (d. greŭ saŭ d. lat. *in-grevo [îld. in-gravo], -áre. V. îngrelez). Fac greŭ, pun greutățĭ: nu îngreuĭa caru, că boiĭ n’aŭ să poată trage. Fig. Fac greŭ, dificil: nu îngreuĭa lucrările! V. refl. Devin greŭ, greoĭ saŭ dificil: caru s’a îngreuĭat, te-aĭ îngreuĭat de multă grăsime, lucrările s’aŭ îngreuĭat.

îngreunéz v. tr. (lat. *in-grévino, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Fac grea, gravidă. – Uniĭ zic și îngreunez îld. îngreuĭez, ceĭa ce e rar și urît.

îngreuia (a ~) (rar) (desp. -gre-u-) vb., ind. prez. 1 sg. îngreuiez, 3 îngreuiază, 1 pl. îngreuiem; conj. prez. 1 sg. să îngreuiez, 3 să îngreuieze; ger. îngreuind

îngreuia (a ~) (rar) (-gre-u-) vb., ind. prez. 1 sg. îngreuiez, 3 îngreuiază, 1 pl. îngreuiem; conj. prez. 3 să îngreuieze; ger. îngreuind

îngreuia vb. (sil. -gre-u-ia), ind. prez. 1 sg. îngreuiez, 3 sg. și pl. îngreuiază, 1 pl. îngreuiem; conj. prez. 3 sg. și pl. îngreuieze; ger. îngreuind

îngreuiez, -uiază 3, -uiam 1 imp., -uind ger., -uiere inf. s.

ÎNGREUIA vb. 1. v. împovăra. 2. v. agrava.

ÎNGREUIA vb. a (se) agrava, a (se) înrăutăți. (Situația infractorului s-a ~.)

A (se) îngreuia ≠ a (se) ușura