opțiuni
  • info

8 definiții pentru înmănunchere

Explicative DEX

ÎNMĂNUNCHERE s. f. Faptul de a (se) înmănunchea. – V. înmănunchea.

ÎNMĂNUNCHERE s. f. Faptul de a (se) înmănunchea. – V. înmănunchea.

înmănunchere sf [At: TEODOREANU, M. II, 70 / V: ~uche~, ~uchiare, ~nchiare / Pl: ~ri / E: înmănunchea] 1 Legare în mănunchi. 2 (Fig) Strângere la un loc.

înmănuchere sf vz înmănunchere

înmănuchiare sf vz înmănunchere

înmănunchiare sf vz înmănunchere

Ortografice DOOM

înmănunchere s. f., g.-d. art. înmănuncherii

înmănunchere s. f., g.-d. art. înmănuncherii

înmănunchere s. f., g.-d. art. înmănuncherii

Intrare: înmănunchere
înmănunchere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmănunchere
  • ‑nmănunchere
  • înmănuncherea
  • ‑nmănuncherea
plural
  • înmănuncheri
  • ‑nmănuncheri
  • înmănuncherile
  • ‑nmănuncherile
genitiv-dativ singular
  • înmănuncheri
  • ‑nmănuncheri
  • înmănuncherii
  • ‑nmănuncherii
plural
  • înmănuncheri
  • ‑nmănuncheri
  • înmănuncherilor
  • ‑nmănuncherilor
vocativ singular —
plural —
înmănuchiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmănuchiare
  • ‑nmănuchiare
  • înmănuchiarea
  • ‑nmănuchiarea
plural
  • înmănuchieri
  • ‑nmănuchieri
  • înmănuchierile
  • ‑nmănuchierile
genitiv-dativ singular
  • înmănuchieri
  • ‑nmănuchieri
  • înmănuchierii
  • ‑nmănuchierii
plural
  • înmănuchieri
  • ‑nmănuchieri
  • înmănuchierilor
  • ‑nmănuchierilor
vocativ singular —
plural —
înmănunchiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmănunchiare
  • ‑nmănunchiare
  • înmănunchiarea
  • ‑nmănunchiarea
plural
  • înmănunchieri
  • ‑nmănunchieri
  • înmănunchierile
  • ‑nmănunchierile
genitiv-dativ singular
  • înmănunchieri
  • ‑nmănunchieri
  • înmănunchierii
  • ‑nmănunchierii
plural
  • înmănunchieri
  • ‑nmănunchieri
  • înmănunchierilor
  • ‑nmănunchierilor
vocativ singular —
plural —
înmănuchere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmănuchere
  • ‑nmănuchere
  • înmănucherea
  • ‑nmănucherea
plural
  • înmănucheri
  • ‑nmănucheri
  • înmănucherile
  • ‑nmănucherile
genitiv-dativ singular
  • înmănucheri
  • ‑nmănucheri
  • înmănucherii
  • ‑nmănucherii
plural
  • înmănucheri
  • ‑nmănucheri
  • înmănucherilor
  • ‑nmănucherilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înmănunchere, înmănuncherisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) înmănunchea. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi înmănunchea DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.