dexonline

info

13 definiții pentru înnoroi

din care

explicative (6)
morfologice (5)
relaționale (2)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNOROI, înnoroiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. [Var.: înnoroia vb. I] – În + noroi.

înnoroi [At: DIONISIE, C. 181 / Pzi: ~esc / V: (cscj) ~a / S și: îno~ / E: în- + noroi] 1-2 vtr A (se) umple de noroi. 3-4 vtr (Pex) A (se) murdări. 5 vi (Rar; d. râuri) A ieși din albie și a inunda cu noroi.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNNOROI, înnoroiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se înfunda în noroi (v. împotmoli); a se umple de noroi. Cu calu-n nămol intra Și mai rău se-nnoroia. ȘEZ. VIII 167. – Variantă: înnoroia vb. I.

ÎNNOROIA vb. I v. înnoroi.

înnoroia v vz înnoroi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

înoroĭésc v. tr. (în și noroĭ). Vest. Bag în noroĭ, înglodez. V. refl. Mă înglodez. – Și înnoroĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înnoroi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiesc, 3 sg. înnoroiește, imperf. 1 înnoroiam; conj. prez. 1 sg. să înnoroiesc, 3 să înnoroiască

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

înnoroi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiesc, imperf. 3 sg. înnoroia; conj. prez. 3 să înnoroiască

înnoroi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiesc, imperf. 3 sg. înnoroia; conj. prez. 3 sg. și pl. înnoroiască

înnoroi

înnoroiesc, -iască 3 conj., -iam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNNOROI vb. v. împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, noroi.

înnoroi vb. v. ÎMPOTMOLI. ÎNGLODA. ÎNNĂMOLI. NĂMOLI. NOROI.

Intrare: înnoroi

înnoroi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv reflexiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înnoroi ‑nnoroi	înnoroire ‑nnoroire	înnoroit ‑nnoroit înnoroitu‑ ‑nnoroitu‑	înnoroind ‑nnoroind înnoroindu‑ ‑nnoroindu‑	singular	plural
		(a) înnoroi ‑nnoroi	înnoroire ‑nnoroire	înnoroit ‑nnoroit înnoroitu‑ ‑nnoroitu‑	înnoroind ‑nnoroind înnoroindu‑ ‑nnoroindu‑	înnoroiește ‑nnoroiește	înnoroiți ‑nnoroiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înnoroiesc ‑nnoroiesc	(să) înnoroiesc ‑nnoroiesc	înnoroiam ‑nnoroiam	înnoroii ‑nnoroii	înnoroisem ‑nnoroisem
	a II-a (tu)	înnoroiești ‑nnoroiești	(să) înnoroiești ‑nnoroiești	înnoroiai ‑nnoroiai	înnoroiși ‑nnoroiși	înnoroiseși ‑nnoroiseși
	a III-a (el, ea)	înnoroiește ‑nnoroiește	(să) înnoroiască ‑nnoroiască	înnoroia ‑nnoroia	înnoroi ‑nnoroi	înnoroise ‑nnoroise
plural	I (noi)	înnoroim ‑nnoroim	(să) înnoroim ‑nnoroim	înnoroiam ‑nnoroiam	înnoroirăm ‑nnoroirăm	înnoroiserăm ‑nnoroiserăm înnoroisem ‑nnoroisem
	a II-a (voi)	înnoroiți ‑nnoroiți	(să) înnoroiți ‑nnoroiți	înnoroiați ‑nnoroiați	înnoroirăți ‑nnoroirăți	înnoroiserăți ‑nnoroiserăți înnoroiseți ‑nnoroiseți
	a III-a (ei, ele)	înnoroiesc ‑nnoroiesc	(să) înnoroiască ‑nnoroiască	înnoroiau ‑nnoroiau	înnoroiră ‑nnoroiră	înnoroiseră ‑nnoroiseră

înnoroia verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv reflexiv

verb (VT213)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înnoroia ‑nnoroia	înnoroiere ‑nnoroiere	înnoroiat ‑nnoroiat înnoroiatu‑ ‑nnoroiatu‑	înnoroind ‑nnoroind înnoroindu‑ ‑nnoroindu‑	singular	plural
		(a) înnoroia ‑nnoroia	înnoroiere ‑nnoroiere	înnoroiat ‑nnoroiat înnoroiatu‑ ‑nnoroiatu‑	înnoroind ‑nnoroind înnoroindu‑ ‑nnoroindu‑	înnoroiază ‑nnoroiază	înnoroiați ‑nnoroiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înnoroiez ‑nnoroiez	(să) înnoroiez ‑nnoroiez	înnoroiam ‑nnoroiam	înnoroiai ‑nnoroiai	înnoroiasem ‑nnoroiasem
	a II-a (tu)	înnoroiezi ‑nnoroiezi	(să) înnoroiezi ‑nnoroiezi	înnoroiai ‑nnoroiai	înnoroiași ‑nnoroiași	înnoroiaseși ‑nnoroiaseși
	a III-a (el, ea)	înnoroiază ‑nnoroiază	(să) înnoroieze ‑nnoroieze	înnoroia ‑nnoroia	înnoroie ‑nnoroie	înnoroiase ‑nnoroiase
plural	I (noi)	înnoroiem ‑nnoroiem	(să) înnoroiem ‑nnoroiem	înnoroiam ‑nnoroiam	înnoroiarăm ‑nnoroiarăm	înnoroiaserăm ‑nnoroiaserăm înnoroiasem ‑nnoroiasem
	a II-a (voi)	înnoroiați ‑nnoroiați	(să) înnoroiați ‑nnoroiați	înnoroiați ‑nnoroiați	înnoroiarăți ‑nnoroiarăți	înnoroiaserăți ‑nnoroiaserăți înnoroiaseți ‑nnoroiaseți
	a III-a (ei, ele)	înnoroiază ‑nnoroiază	(să) înnoroieze ‑nnoroieze	înnoroiau ‑nnoroiau	înnoroiară ‑nnoroiară	înnoroiaseră ‑nnoroiaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

înnoroi, înnoroiescverb

1. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: noroi nămoli împotmoli îngloda înnămoli
- format_quote Cu calu-n nămol intra Și mai rău se-nnoroia. ȘEZ. VIII 167. DLRLC

etimologie:

În + noroi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.