opțiuni
  • info

12 definiții pentru ă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Ă, ă, s. m. 1. A doua literă a alfabetului limbii române; 2. Sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere mijlocie, nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) ă-uri]

ă smi [At: DA / E: ml] 1 A doua literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere mijlocie, nerotunjită).

Ă s. m. invar. A doua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere (4) mijlocie, nerotunjită (2)).

Ă s. m. invar. A doua literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o vocală nerotunjită din seria medială cu deschidere mijlocie.

Ă s. m. invar. A doua literă a alfabetului și sunetul corespunzător.

ă m. vocală confuză ce provine dintr’un a neîntonat, median sau final: bărbat (din barbă), călare (din cal).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!ă (literă[1]; sunet) s. m. / s. n., pl. m. ă / n. ă-uri

  1. Semnul diacritic (căciula) nu trebuie omis. — Anonim

ă1 (literă) s. m. / s. n., pl. ă / ă-uri

ă2 (sunet) s. m., pl. ă

Ă, ă s. m. invar.

Ă (pr. ă)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face ă-ă expr. (în limbajul copiilor mici) a defeca.

Intrare: ă
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ă
 —
plural
  • ă
 —
genitiv-dativ singular — —
plural — —
vocativ singular —
plural —
ă2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ă
  • ă-ul
  • ă-u‑
plural
  • ă-uri
  • ă-urile
genitiv-dativ singular
  • ă
  • ă-ului
plural
  • ă-uri
  • ă-urilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ă, ăsubstantiv masculin invariabil
ă, ă-urisubstantiv neutru

  • 1. A doua literă a alfabetului limbii române. DEX '09 MDA2 DLRLC DLRM
  • 2. Sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere mijlocie, nerotunjită). DEX '09 MDA2 DLRLC DLRM
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.