22 de definiții pentru ăl
din care- explicative (14)
- morfologice (7)
- relaționale (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ĂL, A, ăi, ale, adj. pron. dem. (Reg.) Cel, cea. Ăl om. [Gen.- dat. sg.: ălui, ălei; gen.- dat. pl.: ălor] – Lat. illum, illa.
ăl, a ad [At: DEX / G-D sg: ~ui, ălei; G-D pl: ălor / Pl: ăi, ăle / E: lat illum, illa] (Pfm) Cel, cea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de gall
- acțiuni
ĂL, ❍AL pron. adj. dem. m. pop. (pl. ăi, gen.-dat. sg. ălui, pl. ălor; – f. sg. a, pl. ale, gen.-dat. sg. ălei, ăi, pl. ălor) = CEL: ăl mai mare; ăl de colo; sări, cutăriță, de suflă în ăl foc (DLVR.) [lat. ĭllum, ĭllam].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
ĂL, A, ăi, ale, adj. dem. (Pop. și fam.) Cel, cea. Ăl om. [Gen.-dat. sg.: ălui, ălei; gen.-dat. pl.: ălor] – Lat. illum, illa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ĂL, A, ăi, ale (Munt. în vorbirea puțin îngrijită, precedînd un nume) Cel, cea. Fiecare nevastă, afară de a întîi, a venit în casa lui bunicu-tău cu copiii de la alt bărbat. STANCU, D. 94. Bărbat are bun... Ca pîinea a bună. PANN, P. V. II 97. ◊ (Substantive adjective, locuțiuni adverbiale etc.) Ale rele să le spele, ale bune să s-adune. ◊ (Cu valoare de pron. dem.) Treceam pe drum alaltăieri cu căruța, pe un’se de termină moșia beiului, a din Vădastra. DUMITRIU, B. F. 26. ◊ Ăl de... = cel care. Ăl de știe carte are patru ochi. ♦ (Adjectival) Renumit; (ironic, mai ales în construcții negative) cine știe ce. Că doar nu ești ăl voinic, Ci, bade, ești de nimic. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 232. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. ălui, ălei, gen.-dat. pl. ălor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ĂL, A, ăi, ale, adj. dem. (În vorbirea puțin îngrijită) Cel, cea. ◊ (Cu valoare de pron. dem.) Moșia beiului, a din Vădastra (DUMITRIU). ♦ Renumit; (ir.) cine știe ce. Că doar nu ești ăl voinic, Ci, bade, ești de nimic (JARNÍK-BÎRSEANU). [Gen.-dat. sg.: ălui, ălei; gen.-dat. pl.: ălor] – Lat. illum, illa.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ăl (f. aia) art. cel: degetul ăl mic. ║ pr. acel: să te ferească ăl de sus; vorba ăluia, proverb [V. al].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ăl, a pron. și art., pl. ăĭ, ale; ăla, aĭa, pl. ăĭa, alea. Vest. Cel, cea: ăl-lalt (cel-lalt). Vorba ăluĭa, vorba celuĭa, adică „după cum zice o vorbă, un proverb”.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ahăl, ahaea[1] pd vz ăl
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
al, a2 prn, art vz ăl corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ala, aia prn vz ăl corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AI4, ĂI adj. dem. m. pl. 👉 ĂL.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
❍AL2 👉 ĂL.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALE2 👉 ĂL.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ăl1 (reg.) adj. pr. antepus m., g.-d. ălui, pl. ăi; f. a, g.-d. ălei, pl. ale, g.-d. pl. m. și f. ălor (ăl om)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ăl2 (reg.) art. m., g.-d. ălui, pl. ăi; f. a, g.-d. ălei, pl. ale, g.-d. pl. m. și f. ălor (omul ăl bun)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ăl1 (reg.) adj. pr. antepus m. (ăl om); g.-d. ălui, pl. ăi; f. a, g.-d. ălei, pl. ale, g.-d. pl. m. și f. ălor
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ăl2 (reg.) art. m. (omul ăl bun), g.-d. ălui, pl. ăi; f. a, g.-d. ălei, pl. ale, g.-d. pl. m. și f. ălor
- sursa: DOOM 2 (2005)
- acțiuni
ăl adj. m. (antepus), art. m., g.-d. ălui, pl. ăi; f. sg. a, g.-d. ălei, pl. ale, g.-d. m. și f. ălor
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
a5 art. v. al, ăl1
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a4 adj. pr. v. ăl1
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ăl adj., pron. v. CEL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P21) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
|
ăl, aadjectiv pronominal
- 1. Cel. MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: cel
- Ăl om. DEX '09 DEX '98
- Fiecare nevastă, afară de a dintîi, a venit în casa lui bunicu-tău cu copiii de la alt bărbat. STANCU, D. 94. DLRLC
- Bărbat are bun... Ca pîinea a bună. PANN, P. V. II 97. DLRLC
- 1.1. Substantivează adjective, locuțiuni adverbiale etc. DLRLC
- Ale rele să se spele, ale bune să s-adune. DLRLC
-
- 1.2. Are valoare de pronume demonstrativ. DLRLC
- Treceam pe drum alaltăieri cu căruța, pe un’se termină moșia beiului, a din Vădastra. DUMITRIU, B. F. 26. DLRLC
-
- 1.3. Ăl de... = cel care. DLRLC
- Ăl de știe carte are patru ochi. DLRLC
-
- 1.4. (Mai ales în construcții negative) Cine știe ce. DLRLCsinonime: renumit
- Că doar nu ești ăl voinic, Ci, bade, ești de nimic. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 232. DLRLC
-
-
etimologie:
- illum, illa DEX '09 MDA2 DEX '98