ȘASELEA, ȘASEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al cincilea și al șaptelea. – Șase + le + a.

șaselea, șasea [At: CORESI, EV. 117 / V: (îrg) ~le, șeas~, (pop) șes~ / E: șase + le + a] 1 no (Precedat de art. „al”, „a”) Număr care se află între al cincilea și al șaptelea. 2-3 smf, a (Persoană, obiect etc.) care este a(l) șase(le)a (1). 4 no (La feminin; urmat de „parte”) Intră în componența numeralului fracționar corespunzător (A luat a șasea parte din bani.). 5 no (La feminin; urmat de „oară” și adesea precedat de pp „pentru”) Intră în componența numeralului adverbial corespunzător (A șasea oară).

ȘASELEA, ȘASEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al cincilea și al șaptelea. – Șase + le + a.

ȘASELEA, ȘASEA num. ord. (Precedat de articolul «al», «a») Care se află între al cincilea și al șaptelea. Elev în clasa a șasea.

șáselea (al), șasea (a) num. ord. Care e în locu indicat de număru 6.

șasele no vz șaselea

șeaselea, ~sea no vz șaselea

șeselea, șesea no vz șaselea

AL ȘASELEA a ~ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul șase în ordinea numărării; care vine după al cincilea. /șase + le + a

șaselea (al ~) num. m., f. a șasea; al Vl-lea/al 6-lea, a Vl-a/a 6-a

șaselea (al ~) num. m., f. a șasea; al VI-lea/al 6-lea, a VI-a/a 6-a

șaselea (precedat de al) num. m., f. a șasea

șeselea (= șaselea) num. ord. (f. șesea)

(al) șaselea, (a) șasea.