2 definiții pentru școtuie
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
școtuie, școtui, (șcătuie, șcătulă), s.f. – (reg.) Cutie mică, în general; cutie de chibrituri. – Cf. șcătulă (< magh. skatulya, skatula, srb. škatula) (MDA); din magh. gyufaskatulya „cutie de chibrituri”, germ. Schatulle, lat. scatulla.[1]
- În original, incorect scris etimonul: gyfaskatulya. — Ladislau Strifler
școtuie, școtui, (șcătuie, șcătulă), s.f. – Cutie mică, în general; cutie de chibrituri. – Din magh. gyufaskatulya „cutie de chibrituri”, germ. Schatulle, lat. scatulla.[1]
- În original, incorect scris etimonul: gyfaskatulya. — Ladislau Strifler
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: școtuie
școtuie substantiv feminin
| substantiv feminin (F130) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||