ȘLEAMPĂT, -Ă, șleampeți, -te, adj. (Fam.; despre oameni, mai ales despre femei) Neglijent, dezordonat la îmbrăcăminte. [Var.: șlampăt, -ă adj.] – Cf. germ. Schlampe „femeie neîngrijită”.

șleampăt, ~ă a vz șlampăt

ȘLAMPĂT, -Ă adj. v. șleampăt.

șlampăt, ~ă [At: M. I. CARAGIALE, C. 136 / V: șlea~ smf, a (reg) șloampătă sf / Pl: ~peți, ~e / E: ger (din Austria) schlampet] 1-2 smf, a (Fam) (Persoană) care are o ținută neglijentă, dezordonată. 3 sf (Reg; prt; îf șloampătă) Femeie proastă și leneșă.

ȘLAMPĂT, -Ă, șlampeți, -te, adj. (Fam.; despre oameni, mai ales despre femei) Neglijent, dezordonat la îmbrăcăminte. [Var.: șleampăt, -ă adj.] – Cf. germ. Schlampe „femeie neîngrijită”.

ȘLAMPĂT, -Ă, șlampeți, -te, adj. (Familiar) Neglijent, dezordonat în îmbrăcăminte. Nu-mi venea să cred că șlam- păta lăiață... era aceeași cu pupuica spilcuită. M. I. CARAGIALE, C. 136. – Variantă: șleampăt, -ă adj.

ȘLAMPĂT ~tă (~ți, ~te) și substantival (mai ales despre femei) Care este îmbrăcat neglijent. [Var. șleampăt] /<germ. Schlampet

șleampăt (fam.) adj. m., pl. șleampeți; f. șleampătă, pl. șleampete

!șleampăt (fam.) adj. m., pl. șleampeți; f. șleampătă, pl. șleampete

șlampăt/șleampăt adj. m., pl. șlampeți/șleampeți; f. sg. șlampătă/șleampătă, pl. șlampete/șleampete

șl(e)ampăt Primul dicționar romîn în care a pătruns acest cuvînt este DLRLC, deși circulă curent în vorbirea familiară și se găsește atestat la Matei Caragiale. Bogrea, DR, IV (1927), p. 849-850, îl explică prin ucr. šlampati (?). DLRM nu dă nici o explicați etimologică. Nu este îndoială că avem de-a face cu un reflex al germ. Schlampe „femeie neîngrijită” (vezi și derivatul schlampig „murdar”). Dar amănuntele nu sînt clare. În primul rînd pare probabil că împrumutul nu a fost făcut direct (în general împrumuturile directe din nemțește sînt rare în romînește). Dar, avînd în vedere caracterul familiar al cuvîntului, dicționarele limbilor vecine nu-l inserează, chiar dacă există. Astfel dicționarele maghiare nu prezintă cuvîntul de bază, dar Dicționarul maghiar-german și german-maghiar al lui Balassa József, care în partea maghiar-germană nu are nimic din familia discutată, iar în partea german-maghiară traduce pe Schlampe prin rendetlen, cafatos nőszemély, are ca traducere a lui schlampig pe rendetlen și (familiar) slampos. De unde a apărut acest derivat maghiar, dacă limba maghiară nu cunoaște pe Schlampe ? Varianta șlea- s-ar putea explica printr-un intermediar polon, ucrainean sau rus, avînd în vedere că în aceste limbi l $german e simțit ca muiat.

șleampăt, -ă, șleampeți, -te adj. v. șlampăt

șlampăt, -ă, șlampeți, -ete adj. (d. oameni, mai ales d. femei) neglijent, dezordonat, neîngrijit în ceea ce privește îmbrăcămintea

ȘLEAMPĂT adj. neglijent, neîngrijit, (fam.) îngălat. (O femeie ~.)

ȘLEAMPĂT adj. neglijent, neîngrijit, (fam.) îngălat. (O femeie ~.)

șlampăt, șlampătă, adj. s.f. 1. (pop. și fam.) persoană care are o ținută neglijentă, dezordonată. 2. (reg.; în forma: șloampătă) femeie proastă și leneșă.