ȘOMOIOG, șomoioage, s. n. Mănunchi răsucit de fân, de paie, de câlți cu care se spală, se freacă sau se șterge un obiect, cu care se aprinde focul etc.; șomoltoc, fumuiag. ♦ Smoc (de păr sau de lână). – Cf. magh. csomó.

șomoiog [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 68/23 / Pl: ~mo-iog / V: (reg) jumui~, moșoiag, moșoioc, moșoi~, -măiag, ~mâi~, ~miiag, ~ioc, ~muiag, șumoiag, șumuiac (Pl: și ~uri) șumuiag, șumuioc, șumui~, (înv) șum~, (nob) șumai~ sn, (reg) ~iag (Pl: ~uri, ~iegi) snm / Pl: ~oage sn, ~ogi sm / E: ns cf mg csomó] 1 sn (Pop) Mănunchi de fân, paie, câlți, hârtie etc., cu care se freacă sau se șterge un obiect sau cu care se aprinde focul etc. Si: (pop) mototol¹, șomoltoc (1), (reg) șumulteț (1). 2 sn (Pop) Smoc (de păr¹ sau de lână) Si: (pop) șomoltoc (2), (reg) șumulteț (2). 3 sn (Reg) Vălătuc (de fân). 4 sn (Reg; îf șomoiag) Legătoare (pentru snopi). 5 sn (Pop) Buchet (de flori) Si: (pop) șomoltoc (3). 6 sm (Pop) Om mic de statură Si: (pop) șomoltoc (6).

ȘOMOIOG, șomoioage, s. n. Mănunchi de fân, de paie, de câlți cu care se spală, se freacă sau se șterge un obiect, cu care se aprinde focul etc., șomoltoc, fumuiag. ♦ Smoc (de păr sau de lână). – Cf. magh. csomó.

ȘOMOIOG, șomoioage, s. n. Cantitate mică de paie, de fîn, de cîlți etc. răsucite pentru a forma un mănunchi și folosite pentru a șterge sau a freca un obiect, pentru a aprinde focul etc. O prelată unsuroasă, mai mult găuri decît pînză, cîrpită totuși migălos cu șomoioage de paie. GALAN, B. I 52. Ștergea tăișul cu șomoioage de iarbă moale. REBREANU, I. 53. ◊ Fig. Șomoioage de fum. REBREANU, R. II 65. – Variante: șomoiag (I. BOTEZ, ȘC. 21), șumuiag (SEVASTOS, N. 50), șumuiac (SADOVEANU, O. VIII 204), șumuiog (PAMFILE, A. R. 204) s. n.

ȘOMOIOG ~ioage n. pop. Cantitate de plante (paie, fân etc.) luate în mână la întâmplare cu un anumit scop (pentru a șterge sau a spăla ceva, pentru a aprinde focul etc.); mănunchi. [Sil. -mo-iog] /cf. ung. csomó

șomoĭóg (vest, sud), șumuĭóg (Mold. sud), sumuĭác și -ĭág (nord) n., pl. ĭóge, ĭece, ĭege (cp. cu ung. csomólék, șomoĭog). Mănuchĭ de paĭe cu care se șterg caiĭ de sudoare și de colb. Munt. Spălător, cîrpă de frecat și de spălat oalele de bucătărie. Mototol. – Și moșoĭog (sud). V. feleșteoc.

moșoiag sn vz șomoiog

moșoioc sn vz șomoiog

șomăiag sn vz șomoiog

șomâiog sn vz șomoiog

șomiiag sn vz șomoiog

șomoiag sn, sm vz șomoiog

șomoioc sn vz șomoiog

șomuiag sn vz șomoiog

șumaiog sn vz șomoiog

șumoiag sn vz șomoiog

șumoiog sn vz șomoiog

șumuiac sn vz șomoiog

șumuiag sn vz șomoiog

șumuioc sn vz șomoiog

șumuiog sn vz șomoiog

ȘOMOIAG s. n. v. șomoiog.

ȘUMUIAC s. n. v. șomoiog.

ȘUMUIAG s. n. v. șomoiog.

ȘUMUIOG s. n. v. șomoiog.

șomoiag n. mănunchiu de paie cu care se freacă caii nădușiți. [Cf. ung. SZÓMA, paie].

moșoĭóg, V. șomoĭog.

șumuĭác, -ág, -ĭóg, V. șomoĭog.

șomoiog s. n., pl. șomoioage

șomoiog s. n., pl. șomoioage

șomoiog s. n., pl. șomoioage

ȘOMOIOG s. v. buchet, mănunchi.

ȘOMOIOG s. (pop.) șomoltoc. (~ de paie.)

șomoiog s. v. BUCHET. MĂNUNCHI.

ȘOMOIOG s. (pop.) șomoltoc. (~ de paie.)

șomoiag (-iegi), s. m. – 1. Mănunchi de paie. – 2. Smoc, ghemotoc. – Var. șumuiag, șumuiog, șomoiog, șomuiog, șumoiog, șumuiac, șumuioc etc.; șomoldoc, șomîltoc, șomultoc, șomoltoc etc. Origine incertă. Se consideră drept der. din mag. csomó (Tiktin; Candrea; Scriban), sau din mag. csormolya, cf. ciormoiag (Gáldi, Dict., 97) sau din mag. szóma „paie” (Cihac, II, 528). Mai probabil e vorba de o creație expresivă, după cum o demonstreză corespondența cu șomîc și tratamentul var. – Der. șomoiegi și var., vb. (a freca, a șterge cu nu pumn de paie); înșomoltoci, vb. (Mold., a înfofoli).

șomoiog, șomoioage, s.n. – (reg.) Mănunchi de fân sau de paie; smoc: „Fă un șomoiog de paie, să ațâțăm focul” (Crâncău, 2013). – Cf. magh. csomó „nod, ghem, smoc, legătură” (Scriban, DEX, MDA).