8 definiții pentru șuia
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șuia1 vr [At: JIPESCU, O. 67 / Pzi: ~iez / E: șui8] (Mun; d. oameni) A slăbi.
șuia2 vt [At: ARH. FOLK. V, 151 / V: (reg) șoi / Pzi: ~iez / E: mg sújt] (Mol; Trs) A împinge cu violență Si: a izbi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUIA, șuiez, vb. I. Refl. (Despre ființe) A deveni subțire, a slăbi; a se jigări. De trai rău... te-ai supțirat, te-ai șuiat, te-ai încovrigat. La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUIA, șuiez, vb. I. Refl. (Reg.; despre ființe) A se subția, a slăbi; a se jigări. – Din șui2.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
șoi3 v vz șuia2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuĭéz (mă) v. refl. (d. șuĭ 3). Vest. Mă supțiez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șuia1, șuiez, vb. I refl. (reg.; despre oameni) a slăbi, a se sfriji.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuia2, șuiez, vb. I refl. (reg.) a îndepărta, a împinge cu violență.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V213) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|