țivloaie [At: CARAGIALE, O. VII, 300 / V: ~vo~, țifo~ sf, țivloi (Pl: ~), țilvoi (Pl: țilvoaie) sn, țuv~, țufl~ sf / Pl: țivloi / E: țivli + -oaie] 1 sf (Mun) Țivlică (1). 2 sf (Mun; îf țuvloaie) Fluier mic ciobănesc. 3 sf (Mun; îaf) Un fel de fluier folosit pentru atragerea vânatului. 4 sf (Reg; îf țivoaie) Țipă¹ (3). 5 sn (Mol; îf țivloi) Fluierătoare din metal. 6 sf (Reg; îf țifoaie) Țeavă care se introduce sub pielea unei oi tăiate și în care suflă măcelarul ca să o umfle pentru a jupui oaia mai ușor. 7 sf (Mun) Parte tubulară din tulpina unei plante sau din pana unei păsări. 8 sn (Olt; îf țivloi) Coadă mai groasă de ceapă, în care suflă copiii ca să o umfle, după ce au înmuiat-o dând-o prin foc. 9 sn (Reg; pan; îaf) Țurloi (10). 10 sn (Reg; îf țivloi, țilvoi) Beregată la păsări.

țifoaie² sf vz țivloaie

țilvoi sn vz țivloaie corectat(ă)

țivloi sn vz țivloaie

țivoaie² sf vz țivloaie

țufloaie sf vz țivloaie

țuvloaie sf vz țivloaie

țivloiu n. Mold. fluierul gardistului.

țuvloáĭe f., pl. oĭ (din *țivloaĭe, țifloaĭe. V. țifloaĭe și țivlesc). Munt. vest. Un fel de fluĭer cĭobănesc mic (CL. 1910, 396). Un fel de șuĭerătoare de înșelat vînatu.

țivloaie s. f., pl. țivloi

țivloaie, s.f. (reg.) 1. fluier (de copii, ciobănesc, la cimpoi), tilincă. 2. parter tubulară la plante. 3. țivloi. 4. beregată la păsări.

țivloi, țivloaie, s.n. (reg.; înv.) fluierul polițistului de stradă.