opțiuni
  • info

15 definiții pentru țâțacă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂȚACĂ, țâțace, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -acă.

ȚÂȚACĂ, țâțace, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -acă.

țâțacă sf [At: (a. 1719) CAT. MAN. II, 89 / V: țiț~, țăț~, țaț~, țacă / Pl: ~ace / E: țață + -acă] 1-18 (Mol; șhp) Țață (1-9).

țacă2 sf vz țâțacă

țațacă sf vz țâțacă

țățacă sf vz țâțacă

țițacă sf vz țâțacă

ȚĂȚICĂ, Mold. ȚĂȚACĂ, ȚÎȚACĂ sf. dim. ȚAȚĂ: viu și eu după tine numai decît, numai să vorbesc cevașilea cu țățica (CAR.); hai că ne-așteaptă țîțecele (ALECS.).

❍ȚÎȚACĂ 👉 ȚĂȚICĂ.

ȚACĂ s. f. v. țîțacă.

ȚÎȚACĂ, țîțace, s. f. (Mold.) Diminutiv al lui țață. Țîțaca noastră Leona avea nevoie să se mînie, să tune și să detune în fiecare zi. SADOVEANU, N. F. 6. Ascultă, Gulița nineacăi; hai, că ne-așteaptă țîțacele. ALECSANDRI, T. 408. – Variantă: țacă s. f.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țâțacă (reg.) s. f., g.-d. art. țâțacăi/țâțacei/țâțachii; pl. țâțace

țâțacă (reg.) s. f., g.-d. art. țâțacăi/țâțachii/țâțacei; pl. țâțace

țâțacă s. f., g.-d. art. țâțacăi/țâțachii/țâțacei; pl. țâțace

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

care-i maracu’? / taina? / țaca? expr. ce mai e nou?, care e cursul evenimentelor?

Dicționare de regionalisme (sau arhaisme)

Explică doar sensurile regionale (sau arhaice) ale cuvintelor.

țacă, țăci, s.f. (reg.) 1. scândurea de lovit mingea la un joc de copii; (art.) jocul de copii. 2. un fel de cioc de barză, făcut din scândurele și fixat pe fața flăcăului deghizat în brezaie.

Intrare: țâțacă
substantiv feminin (F48.1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâțacă
  • țâțaca
plural
  • țâțace
  • țâțacele
genitiv-dativ singular
  • țâțace
  • țâțacei
  • țâțachii
  • țâțacăi
plural
  • țâțace
  • țâțacelor
vocativ singular
  • țâțacă
  • țâțaco
plural
  • țâțacelor
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țacă
  • țaca
plural
  • țace
  • țacele
genitiv-dativ singular
  • țace
  • țacei
plural
  • țace
  • țacelor
vocativ singular
  • țacă
  • țaco
plural
  • țacelor
țițacă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țățacă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țațacă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâțacă, țâțacesubstantiv feminin

  • 1. regional Diminutiv al lui țață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Țîțaca noastră Leona avea nevoie să se mînie, să tune și să detune în fiecare zi. SADOVEANU, N. F. 6. DLRLC
    • format_quote Ascultă, Gulița nineacăi; hai, că ne-așteaptă țîțacele. ALECSANDRI, T. 408. DLRLC
etimologie:
  • Țață + -acă. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.